Vine, vine…

Uite c-o văzurăm, o apucarăm și pe asta! Și de data asta. Cum pe cine?! Pe Doam-na Primăvară! Săru’ mânușitzelee! Bine-ai descălecat și pe ulița noastră! Și ne găsirăm, iară și iară, sănătoși și voioși. Și la pun-gă… groși. La treabă, atuncilea – dugleșulee! Că, uite, înfloresc grădinile, ceru-i ca oglinda, iar prin livezi-livezile Lic. Pedagogic (fost) – ce de… poame, ce de pomăt! – înflorește, tainic & tonic… E…MI…NE…SCU! Cum au-ziși! A venit – vrei-nu vrei – PRIMĂVARA! Și să ne fie de bine, nouă. Și tuturor! Ni-țică… clorofilă la suflețelele în-crețite nu strică. De… deloc! Am poposit, mai ieri, într-o școală de bază a urbei: în Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Suceava. Am atacat sujetul. Cu răspundere, cu îndrăzneala cea bună. Prima-veral. Am luat… pulsul și ne-am dumirit, baremi cât de cât, cu cine-cu ce vom defila. Nițel mai încolo, hăt încolo. Și, la urmă, ce eram noi molipsiți nemilos de morbul vivace al anotimpului floral și… plural (ce ședea să vie), da’ ce ne mai făcurăm cu toțilea, dar ce ne mai. Iar cu ce… moral vom combate mai departe… Hai să vedem câte ceva mai la vale…
 

Flori

Floricele pe câmpii… Și-ncepem cu Mihaela. Care Miha ne povestește că, în ce-o privește, e nițeluș MONOTON! Sorry?! Monoton?! Why? Pentru că nimic nu are culoare în momentul de față! Dar, picătura primăverii poate colora întreaga monotonie. Sure! Păi, nu?! Că uite-uite la Maria (Gîză), la Maria sus pe casă, încurajarea este un cuvânt care semnifică o glorie (mi-o oferă persoanele apro-piate, atunci când mă aflu în impas). Fain chitit! Și mai de-parte gavarește Maria: Să fii încurajat atunci când simți că ești singur și nimeni nu te iubește este cel mai frumos lucru. Simți că acel lucru pe care l-ai făcut nu mai este o greșeală, prinzi curaj și uiți de toate. Pentru mine încurajare egal cu triumf. Corect! Felicitări! O vorbă caldă… Niciodată nu obții nimic fără să dai ceva în schimb. Trebuie doar să ceri și să lupți din tot cugetul. Vă vorbește Ancuța. Și Ancuța știe ce vor-bește. Viața ne oferă tot ce e mai frumos pe lume, însă îm-plinirea cu tine însuți trebuie să se asemene cu o zi de mar-tie… Viața e un vis și de aceea nu trebuie să te trezești pre târziu. La vida es sueno, spuse Calderon de la Barca. Escritor de Espana. Viața e un vis ce-și caută realizare. Succes, dear Anca! Primăvara trece și pe ulicioara noastră. E și convingerea colegei tale, Larisa. Pentru care, această… culoare reprezintă încredere, frumoasa culoare a vieții și totodată multă dragoste. Așa să fie! Și respect, da respect, clamează Ioana. Voi dărui respect, dar totodată aș dori din suflet să primesc la rândul meu tot RESPECT! Așa să ne ajute… Chit că ades – dacă e să dăm crezare lui Fl. Iulian… paparazzo – e o mare comedie totul. Și dacă e comic, atunci e totul doar un zâmbet. Și românul, se știe, face haz de necaz. Ca Florinel al nostru. Din Marginea, de meserie: Să fie toți ca mine și să trăiască într-o comedie. Veselie?! Și nu o tragi-comedie!!! Normal! La vida loca… INSTABILITATE. Acest cu-vânt pare s-o înstăpânească pe Mihaela. Mihaela M. (din cauza firii mele instabile). Îmi doresc ceva pe moment, ur-mând mai apoi să-mi doresc altceva. Vorbele spuse în vânt, uneori prea dureroase pentru cei din jur, dar mai ales pentru cei dragi, îmi schimbă viața. De cele mai multe ori am parte de cobo-râșuri în viață și nu de urcu-șuri, cum mi-aș fi dorit. Poate în tinerețea de acum, am să-mi pot stăpâni compor-tamentul și voi putea avea parte de o viață fericită. În-drăznește! Îndrăznește! Ș-ai s-auzi cum iarba, iarba… Cu îndrăzneala cea bună. Soarta îi ajută pe cei curajoși! Și pe Ma, ma, Maria, altă Maria. Altă… pălăria: mult mai co-loră, policoloră. Multicolor mă reprezintă. Consider că cea mai importantă libertate pe care o avem este de a trăi cum vrem noi: Multicolor, multicolor! O viață multi-coloră e o viață trăită, iubită, nu un în plus, pierdută. Împărtășim, îmbrățișăm! 90 – 60 – 90… Foamea ocolește, iar Ionela, Ionela Rebenciuc dă de-a dreptul. Trandafirul reprezintă delicatețe, frumusețe, dar și putere. Musai că Junita are neamuri prin… pesede. Șuguiesc! Nu astfel o face și Victoria. Palatul Victoria?! Pentru care SINCERITATEA e termenul cheie, bolta vieții, vectorul. Doresc să o găsesc în fiecare persoană. Ei, aș! Dar, în sec. XXI mai rar se găsește. Sigur, recursul la minciună, ades, te poate scoate, iluzoriu, din impas, din rahat, din primejdie. Până la urmă, se știe: minciuna are… copanele scurte. Nu ca prăjinile alea de totmodele, de le jinduiți voi cu asupra de măsură. Nicolae așteaptă de la această primă-vară, de la acest , iată, Mărțișor, nici mai mult nici mai puțin decât FERICIREA! Vast Proiect! Când presidentul De Gaulle, la revoltele din ’68 din Paris (ce au zdruncinat și zgâlțâit frumușel temeliile Occidentului), citind pe-o lozincă sloganul belicos JOS PROSTIA!, a comentat nos-tim, cu aplomb: Vast program, fraților! Vast program. Dacă în toată lumea ar predomina Fericirea, atunci celelalte vor veni de la sine. Hm, nașpa trebușoară, Nicule! Măi stejar pletos… Muzichie & Primăvară, zice Simina. Cum care Simina?! Simian Elena (și Pop), tot a X-a D. În timpul liber ascult muzică și mă face să mă simt liberă. A venit primăvara! Distracția, muzica nu strică! Păi n-a spus ăla care a spus tot așa: La musique avant toute chose! Că de aia suntem pri-măvara cu smile, cu zâmbetul pe buze! Petale de trandafiri, nu alta! Prin livezi albinele… Boon! Și dacă muzică este, și dacă primăvară este apoi totul în jurul nostru ESTE! Să pipăi și să URLU! În registru și cromatică VERDE, cum spune Loredana Manoliu. Iubesc viața, natura și sper ca toți să vadă lumea în… verde și nu în roz. Împărtășim! Salutăm! Între timp, apăru și partidul verde. Că rrumâni verzulii aveam, lipsea partidu, uu! Măi stejar, măi stejar… ne-am împăcat. ÎMPĂCARE, Împăca-re! Împărate! Ceea ce face să merg mai departe, să uit c-am fost supărată. Irina. Și o po-veste. Adevărată. O pun în parantesă. (Un popă, pe un cal. Bălăngănindu-se. Împă-cați-vă, tată! Împăcați-vă tată! Sătenii se uitau cruciți. Popa, de la câmp, s-a toot îndemnat cu paharul. Și, natural, s-a cam cherchelit. L-au îndesat și poporenii. Spre casă o ținea în refrenul lui. Până la urmă, o muiere mai aprigă de colo: Cine să se-mpace, pă-rinte?! / Hî, vinu cu rachiu, vinu cu rachiu!) Închid parantesul… Drumurile noastre… La ce mă gândesc când spun albastru?… La marea albastră și calmă, la cerul senin de primăvară, la sufletele noastre pure ca niște ghiocei. Așa vede lumea, în astă primăvară, Mihaela-Gabriela. Iar Oana, colega ei, salută, cu originalitate, ano-timpul tocmai sosit: Să fii mereu… întotdeauna… pe veșnicie! A FI DIFERIT. A fi și… To be or no… Ochii mă scot din anonimat… Pe când Raluca, megieșa, cu capul în praf de stele oftează bucuros, bucuroasă! Strălucire. Luminozitate. Nu prea puternice. Recunosc că îmi place să fiu acolo sus, dar nu ieșind în evidență prin anu-mite lucruri (nu prea frumoa-se). Bravos, Ralu, nume de domniță munteană. Îmi place tot ce e natural – argumen-tează Andreea –, în special oamenii naturali. Nu-mi plac lucrurile false, oamenii falși și tot ce ține de falsitate. De aceea, iubesc naturalețea și, după părerea mea, dacă tot ce există pe lume ar fi natural – natural că ar fi o lume mai frumoasă. Natural! Raluca, altă Ralu. Îmi place muzica, pentru că mă inspiră. Iar orice lucru aș face, îmi place să ascult și muzică în același timp. Muzichie și… ochi al-baștri. Da’ nu aia ai băieților de la Secu, nu Anca?! Sigur, ochii sunt oglinda sufletului, iar pe mine, în special, ochii – pot să zic – că mă scot din ano-nimat. Am niște ochi albaștri foarte frumoși și n-o zic numai eu, mi-a zis o mulțime de per-soane. Iar dacă a venit pri-măvara, ochii mei sunt mai veseli, mai plini de viață, mai jucăuși. Omul – singurul animal care râde, timpul, un copil care se joacă. Copiii, floricele pe câmpii. Și zâm-bete-zâmbete! Hai să le-adunăm… Căci primăvara e aia care aduce mai abitir zâm-betul pe fața fiecăruia, chiar dacă nu ne aflăm în prima zi de primăvară. De primăvară? Cine a spus asta?! Cineva a spus asta… Cel mai… E ceva mai frumos decât primăvara? Primăvara asta, totuși, nu-i decât o copie?! Ei, da! E ceva și mai fin pe lumea asta. Ce?! Răspunde Tran-dafira: Pentru mine prietenia este cel mai frumos și mai important lucru din lume. Arunce primul cu piatra, ăl de se crede nevinovat, ăl de crede altminteri. Eu nu… Eu vreau să am calmul Adelinei – sta-rea mea de spirit. Asta vrem cu toții. Ce? Ca lumea din jurul nostru să fie mai calmă. Să fie! Ca la examene. Și zâm-betul-zâmbetul – ne șoptește Zamfira (cea cu gândul la… nuntă ?!, vorba menestrelului din Hordou) – indispensabil, primăvara de pe chipul o-mului. Cu primăvara cea co-lorată și zâmbitoare ne simțim într-o lume nouă. Așa să vă ajute… ca pe Maria Zaha… libertatea. Libertatea, ca aer purificator ce face lumea să respire. Libertate, libertate! Căci prin ea învăț să zbor, căci prin ea mă închin eu, mie… End-ul… Asta a fost, pe scurtătură (și pe îndesatelea), o seară la „Eminescu”, pe Zamca. O poveste de Februar pornit să se stingă, să se convertească în Mărțișor! O seară de po-mină și de nota 10. D, firește. Un-doi-trei… șii: Înfloresc grădinile, /Ceru-i ca oglinda, /Prin livezi albinele /Și-au pornit colinda //Joacă fete și băieți /Hora’n bătătură, /Ah, de ce n-am zece vieții, /Să te cânt, Natură ! A notat DUMI brad & păltinaș

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: