Flinta & curmeiul lat…

La Fulticeni – ți-am mai spus – venit-au lebedele (unii răuleni zic, aci, lesbedele – treaba lor), au venit, pe știoalnele șomuzene, frumoasele, lebedele siberiene! Iar la Suceava (Casa de Cultură), în luna primaverală ce vine, vin, de-a binelea, lebedele (și lebădoii) Operei Naționale kievene cu chiar… Lacul lebedelor! V. și tu… > Iar la balul lu’ Jenică Nisioi (pe chiar Întâi de Mărțișor, la Brădet) vine de-a binelea cuplul Ilea (de pe la Tg. Mureș) să le zică baștanilor breslei vânătorești hit-ul ăla mișto ce face furo(uu!)ri prin flancurilor voioase ale petrecăreților: Pușca și cureaua lată! Hm, mie-mi spui!? Ce bărbat eream, hî, hîî…

 

> Micuțul Vicol Sultana și Mihai, omu-leț nu mare de statu (și cam degrab mânios la ananghie), s-a-ntâlnit, pe cocklaurii literelor, cu elevi ai Liceului „Eminescu” (fost Pedagogic). Au fost două ceasuri de pomi-nă. Belicosul a vrăjit, cu poe-mele de dragoste (recitate în chip personal, original) tot stolul de fecioare și majorete mișto! Bravos, Mișule! June-Sexagenarulee, ’oțulee! Iar când a mai recitat și din Esenin (teribilul menestrel cu Isadora lui Duncan, ucisă de propriul șal) a dat gata sala. Aa! Să mai vedem… > Nu știu alții cum îs, da’ eu, de câte ori venea vorba de ora de gramatică, hîî, chiteam ca tălâmbul de Trăsnea: Curat meșteșug de tâmpenie! Anișorii au trecut și Mitikă a crescut. (Pă’ reacu!). Că uite, deși iubesc mai abitir literele decât morfologia ori fonetica, să zic, îmi plăcu mai tare de prietenul meu Mihai, care mă restitui justeții și mă făcu să pricep că, până la ur-ma-urmelor, tot ce mișcă-n planeta asta e geometrie, armonie, intelighenție, gra-matică. Păi nu?! Zice omul meu, iluminatul: O frază este definită, în general, printr-un subiect, un predicat și un complement. Subiectul este acela care acționează; comple-mentul e acela asupra căruia se răsfrânge acțiunea. Corect. Și verbul (cel care indică această acțiune) face legătura între cele două (mm, copula, cum ar veni, copulativele, in-strumentele conexiunii, păi nu!?). Boon! Verbul e cel care leagă. Nimic nu se produce fără verb. O dăm la întors și zicem (prin analogie îndrăz-neață): în gramatica spiritu-ală (și află, hombre, că există și așa ceva), sujetul e Însuși Dumnezeu, isvorul vieții. Complementul este omul, da omul (eu, tu, el/ea…) sau pă-mântul (ăl de primește seva vieții). Și verbul?! Păi verbul – la locul și misiunea lui: să muncească la lucrarea nobilă ce-l pune să lege lumea fizică de cea spirituală. Simplu, nu?! Ata ete! Ori, pre limba cop-chiilor (că numa-numa ei, mânca-i-ar Mama!, vor vedea Împărăția lu’ Tata), vine cam așa: Dumnezeu, îngerii și o-menetul. Adică, lumea divină, lumea spirituală (care este lumea intermediară) și lumea fizică. Mai pe românește… În gramatica spirituală, îngerii sunt cei care ocupă locul ver-bului (ei sunt moderatorii, lianții, conexeurii) între lu-mea divină și cea humană. Taman de asta și sunt nu-miți… angeli (radioși), îngeri, adică me-sa-geri… Gramatica, curat meșteșug… > Pe scân-dură, la Suceava – mintenaș: Fuego! Pt. muieri romanțioase și pentru hogeacuri siropoase (made dragoste chioară, amor ghebos…) Iar pt. ăi de vor să se hlizească – Doru Tavi-Mitică din Bacău (absol- de Fizică), tot prin Măr-țișor, tot pe la Sucea… > Uța (cu părinți la Cândeștii Botoșanilor, da’ născută la Siret), faimoasa canotoare Saveta Lipă (baștan acu, mahăr prin ministerul… lăuntric, fostă șoferiță de TIR, în filmul Maria) zice că(-s-)ar mai juca prin pelicule. Până acolo, ați văzut, a dat-o pe muzichie populară. Nebănuite căile… > Junele Marius Eși (da-da, băiatu’ lu’ părintele său, fostul antrenor de partid, ici-colo…), profesor de Filosofie la (fostul) Pedagogic (Eminescu, de-acu) din Suceava, a ieșit de sub teascurile tiparniței cu Decadența sincerității (o filosofie naivă prin gânduri simple). N-am citit cartea, o iubesc platonic și de la distanță, mulțumesc c-am primit-o! Ne vom uita la vreme… Salut din prima ținuta elegantă, confortabilă și… demnă a volumului, redactat plurilingv (română-franceză-engleză), mișto artificiu de respirație și efecte, nu tocmai la îndemâna oricui. Și-am mai adulmecat, în grabă, iute și de departe, originalitatea vădită a lucrării, în contextul în care, scribii planetei, la ceasul de față, mai-mai, îs totți o… Haș doi O ! Ș-un pământ. Congratulations! > Că tot te uiți sară de sară la ea, pă Euphoria… Charismatica, drăgălașa, isteața, lucioasa ciocolatie și atât de populara Oprah (Winfrey), cea mai pricopsită în lumea showbitz-ului, când a tras linie pt. 2007, i-au ieșit, gheșeft opu-lent, nici mai mult nici mai puțin de… 260 de milioane de verzișori! Păi, la așa cogeami-te parale (cum naiba să nu faci rating cu emisiuni profi… și parai, căcălău…)… > Nu mă termin, în fine, până nu-ți dau și parola vremilor (proaste!) ce șăd să vie: KOSOVASNA! Na, na, na, na – vorba lu’ Vaya con Dios… Na.na.na.na! La poponeață… (Dumi, un pârlit de scârâa-scârța; pă hâr-hârtie… genică-boierică)