Un punct de vedere

Fumigenele

Motto: „Noli me tangere” (lat. „Nu mă atinge”, Evanghelia lui Ioan, XX, 17)
După ce ăștia i-au stricat jucăria lui Ticu, am așteptat să vină Sarkozy să ne scoată din izolare. Mi se părea mult mai important să vedem ce spune și ce vrea un președinte de stat care, chiar dacă nu este în linia întâi, nici departe de aceasta nu este. Iubărețul de pe Sena care i-a estompat pe Ticu și Dinescu, diplomat cu Parlamentul român, precum galant cu femeile de pe marile bulevarde ale Parisului, n-a spus nimic care să intereseze poporul român și Țara.
 

Că, la toată urma, putea da un telefon la București și ăștia de aici, cu mâna la vipușcă, ar fi ascultat smeriți, că e nevoie de soldați români în Ciad. Încă mă mai ajută mintea să-mi rememorez niște versuri dintr-un poet hulit în viață și uitat după moarte: Alexandru Macedonski. Poetul acesta, cu o intuiție formidabilă, scriind „Rondelul Franței burgheze”, zice pentru noi, cei de astăzi: „S-a pierdut orice speranță, /Unde este marea Franță?”. Îl las pe Sarkozy în pace, pentru că mai mult mă interesează soarta șomerului Ticu, că Mircea Dinescu are ce face: va scrie poezie câteodată și va face agricultură la Cetate. De Ticu mă îngrijorez, că ce se face el, justițiarul, apostolul dreptății, el care ține strâns măturoiul moral, de făcut curățenie în ograda oricui. Păi, don’ Ticu, așa cum milioane de oameni lucrează în străinătate, de ce nu ceri lui Bush să-ți dea pe mână dosarele intelectualilor din perioada interbelică și din timpul războiului rece aflate în arhivele F.B.I. sau C.I.A.? Ai putea avea surprize plăcute și vei trăi senzații tari ca în filmele horror. Deci (ca să folosim ceva post-decembrist), până ți se repară jucăria, dacă nu vrei să lucrezi cu serviciile secrete americane, caută pe undeva un volum de Minulescu și zi: „În orașul în care plouă /De trei ori pe săptămână /Un bătrân și c-o bătrână, /Două jucării stricate /Merg ținându-se de mână”. Și câtă vorbă s-a făcut cu C.N.S.A.S.-ul acesta!? M-aș fi așteptat să se observe în spatele acestei perdele de fum că se află, în afară de veșnica scălămbăială a societății civile, o ecuație cu mai multe necunoscute, dintre care, cel puțin una, le lasă în urmă pe toate: vine sau nu vine Putin la summit-ul NATO de la București? Și, dacă totuși vine, cum să-i arăți tocmai lui, fost în K.G.B., cât de bine lucrează la noi C.N.S.A.S.-ul, singura rotiță din sistem care încă se mai învârte! Vine sau nu vine Putin, nouă ne-ar trebui să pregătim de urgență o clasă de diplomați specializați în problemele rusești. Ca să se vadă și mai bine că repararea C.N.S.A.S.-ului era ceva de urgență, lăsând deoparte vizita lui Voronin la Moscova și gândindu-ne numai la poziția Patriarhiei Rusiei față de Patriarhia română în legătură cu ce se întâmplă canonic în Basarbia, trebuia dat un semnal că nu vor fi supuși verdictului de poliție politică înaltele fețe și sutane de la noi. Când Dinescu a zis chestia cu „Conspirația sutanelor”, trebuie să fi avut și el dreptatea lui: cinsti-tele fețe din ierarhia B.O.R. și cele din Curtea Constituțională aveau totul de pierdut și nimic de câștigat, li s-ar fi „șifonat” și terfelit obrazul. Domnii de la C.N.S.A.S. (i-am numit noi pe cei doi, deoarece ei sunt sarea și piperul organizației), tot demascând, dând sentințe și trecând la răboj tot ce le-a ieșit în cale, s-au pus rău cu cine nu trebuie într-un context politic extern și intern nefavorabil. Cei atinși la obraz, fiind cuprinși de frenezia, prin judecăți, de recuperare a părții pierdute, au strigat să se audă: „Până când, Ticule și Dinescule, veți abuza de răbdarea noastră?!”, dând de pământ „conjurația” celor doi. Pe vremuri, după cum zice cantorul Nicolaie Lucan la „Cartea lui de însemnări” despre oameni, fapte și întâmplări din Vama și din Bucovina, ce se întâmplă acum cu deconspirarea se numea „vătămare de onoare”. Unde funcționează un atelier de reparat onoarea? Tot acolo unde se repară C.N.S.A.S.-ul. Dacă, însă, problema asta cu scoaterea roții dințate din C.N.S.A.S. n-ar fi venit acum, când tot ne apropiem de alegerile locale (încă n-a dispărut ideea că trebuie făcute toate la un loc), n-ar fi trebuit să se facă atâta vorbă. Aleșii neamului trebuie să fie curați, uscați, pomădați, împărtășiți, dați cu aghiasmă și afumați cu tămâie, spre purificare și fericirea norodului. Bălăcărindu-se în democrație, unde libertatea de exprimare este legea supremă, cât de bine este să privești cu mai multă înțelepciune vorba ceea de duh: „Cio-cul mic! Parcă mă lasă inima să încep cu mine? Și, totuși, nu-i greu; închizi o supapă. Uitați-vă la Mona, la boierul Bălăceanu Stolnici și nu uitați să proptiți și guvernul ca nu cumva, Doamne ferește!, să cadă taman în brațele Președintelui, cum zice Antonescu Crin. Anticipate, anticipate, la o boală cronicizată deja, zice „Geoană-n gândul lui …”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: