De moarte poți să fii sigur…

O spui și eu tot din prima, așa cum și omul nostru a rostit-o tot din prima! În prima zi, în uvertura ăstei săptămâni, luni, cum ar veni, primarele Humorului a declarat ferm: vom avea pârtie de schi la Humor! Bravos! Era timpu’. Așa cum la Sucevița de multișor este asemenea (și încă ar mai veni). Cum, vizavi, se va reabilita și faimosul complex Ariniș de anțărț – părăginit scandalos în anii din urmă…

 

> În ultimul număr din Formula AS (a Pop Sânzienei, soție de fotbalist Cheran-Dinamo) – două pagini minunate închinate Slatinei – mănăstirea cu sfinți vii, megieșa Mălinilor. Și rămâi mut(ulică) de uimire să afli că, aici unde-a ctitorit Lăpușneanul (cel călugărit Pahomie și cel otrăvit de însăși domnița sa din dotare, frumoasa Ru-xandra), au slujit la altar, în vreme de prigoană, răstrișete și jale (anii 50-60), înduhovniciți dumnezeiește precum Ilie Cleopa („sfântul cu opinci”), Antonie Plămădeală (mitropolitul Ardealului), Andrei Scrima (sapiențialul), Arsenie Papacioc… – Dumnezeule, unu-și-unu! E bine să se știe lucrușoarele astea. Și când se știu, e bine să se repete. Poate băgăm la cap, la inimă. Acum, stareța Evelina Tănase (de la 13 ani în monahie) păstorește cele 50 de măicuțe-oițe-viețuitoare… > Șăd câteodată ceasuri (da, ceasuri!) și ronțăi și sparg la semințe de bostan: ce deliciu! Da’ de văd o femeie pe stradă făcând asta îs în stare să mor, să… borăsc! Iertare… De ce sâmburi?! D’aia: japanii (imbecilizați de muncă perfectă) pun semințele de dovleac pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conțin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente și, mai abitir, zinc. Semințele de bostan previn sau luptă cu prostatita, cu constipația și balonarea, sunt diuretice, întăresc mușchiul cardiac și rinichii, ajută la creșterea părului, elimină metalele grele din organism. Ai auzit?! Ce mai șezi?! La treabă – dugleșulee! Și nu uita nici definiția dată de Cioran fericirii: Fericirea?! A merge în susul pârâului, ronțăind la semințe. Ca bagabonții…. > La Fălticeni, ți-am mai spus, lebedele își fac treaba pe știoalne. În ce mă privește, îmi aștept cocostârcii, mintenaș! Că omul e un cocor care zboară. Pe dinăuntru. Cum de ce?! Ca să-ți spui mai ușor vorbele de mai la vale… Două râioase, două broaște, mamă și fiică, ședeau la vorbă pe un nufăr. Fiica, tremurând, spune: – Mămico, mi-e așa frică de barză! / – Păi de ce, drăguță? Doar s-au inventat anticoncepționalele… > Da. Și… Numa’ mâne nu-i poimâine. Și cine crezi că a emanat deja declarații în contul amorezilor, cine?! Însuși tataia Iliescu. Da, Ion a ieșit la interval și a clamat cu răspundere: M-am îndrăgostit la 17 ani, iar fata respectivă mi-a devenit soție. La 21 de ani ne-am căsătorit, fiind încă studenți. Ne-am cunoscut în ’48, la activitățile obștești. Pe vremea aceea, eram oameni modești. Ne răsfățam mergând la chermeze, iar când am ajuns la Moscova, mergeam la balet și la teatru. Am rămas legați de Dragobete, mărturisește nostalgic Nelu. Uu! Pușca și cu-reaua lată, ce bărbat fuseși… Moșule! > Aveam, mai ieri, ceva treabă. Ș-am dat, prin cercetările mele, de-un personagiu f. drag nouă: Epicur. Hai să revedem împreunălea câte ceva… Și cu sprijinul lui Pascal Quignard . Epicur a fost în sec. 3 înainte de Christos ceea ce Freud a fost în sec. 20. Teza lor inițială e aceeași: un om care nu se bucură își produce boala care îl macină. Angoasa, adaugă amândoi, nu este decât libidoul sexual care ezită, se întoarce împotriva lui însuși și intoxică… Doar natura îi vine în sprijin omului. Ceres i-a dat omului grâul, iar Liber vinul, și Epicur remediile vieții, zicea Lucrețiu. Remediile sunt în număr de patru: nu trebuie să te temi de cele divine; de moarte poți să fii sigur; fericirea se poate dobândi; tot ceea ce înspăimântă poate fi îndurat… Omule, pleacă de-acuma la drum articulat cu bagajul ăsta de învățăminte. O să-ți pice mai bine, totul… (Dumi)