Laptele din zona Dornelor, „tulburat“ de taxe

Taxa de atestare a zonei ecologice din zona Panaci s-a ridicat la 1,5 miliarde de lei vechi, sumă pe care trebuie să o achite producătorii de lapte > În ciuda intervențiilor făcute până la ministrul agriculturii, statul îi „subvenționează” pe crescătorii de animale cu… promisiuni

Pornind de la vale la deal, adică de la Suceava la Vatra Dornei, cei mai mari procesatori de lapte au rămas vechile întreprinderi de profil, acum privatizate și modernizate în totalitate: S.C. „Bucovina” Suceava, „Rarăul” Câmpulung Moldovenesc și „Dorna-Lactate” Vatra Dornei. Lor li se alătură o altă societate care, în ciuda faptului că s-a „născut”, în ciuda piedicilor puse, dintr-o secție din Panaci a fostului I.C.I.L. dornean, și-a căpătat un binemeritat re-nume nu numai în țară, dar chiar și peste hotare. Este vorba de S.C. „Camy-Lact”. Nu ne-am fi propus să scriem despre această unitate dacă, recent, în una din zile, pe postul central al Televiziunii române, nu-l vedeam „combătând”, cu argumente forte, pe dl Aurel Ungureanu, un om care, prin întreaga sa activitate, de 54 de ani în domeniul lactatelor, ar putea deveni erou de roman.

 

Prin trudă, competență și tenacitate, a ajuns să fie considerat ca unul dintre cei mai mari procesatori de lapte din țară. Și aceasta pentru că, de câțiva ani, întreaga producție ce iese pe poarta firmei sale este atestată ecologic, fiind agreată pe piața europeană și cea americană. La Panaci este „încoronat,” cu succes, regele brânzeturilor – șvaițerul, produs pentru prima oară în România la Vatra Dor-nei, în 1945, de către un elve-țian. De atunci, mulți brânzari din țară s-au chinuit să fabrice șvaițer, dar fără rezultat. N-au reușit deoarece procesul teh-nologic este foarte laborios, iar bacteriile propionice ce formează acele găuri din brânză se găsesc numai în flora de munte, în special în bazinul Dornelor. Promisiuni în loc de subvenții Cum, de la aderarea Româ-niei la Comunitatea Europea-nă, cerințele în privința cali-tății produselor alimentare sunt foarte exigente, procesa-torii de lapte din județ au tre-buit și trebuie să țină pasul țărilor din Vest, cu tradiție în domeniu. Voință, în această privință, există, pricepere, la fel, numai că… După cum am aflat, birurile instituite de stat sunt atât de mari că, uneori, greu poți ține pasul, mai ales când vrei să faci ceva deosebit. Și, de aici, încep necazurile. Iată, unul dintre ele, care îl frământă pe dl Aurel Ungu-reanu. „Pentru atestarea zonei ecologice de unde colectăm lapte, se percepea o taxă de 180 milioane de lei vechi, pe care o suportă societatea pe care o conduc”, ne-a spus el. „Din 2007, Comunitatea Euro-peană a impus ca certificatele de atestare să fie eliberate pen-tru fiecare gospodărie în par-te, taxa totală pretinsă pentru zona noastră urcând la 1,5 mi-liarde de lei vechi. Or, acest preț depășește posibilitățile de plată ale crescătorilor de animale. Mai ales că, în zona Dornelor, unde produsele sunt atestate ca fiind ecolo-gice, veniturile pe cap de vacă sunt mult mai mici decât în zona de șes. O să vă întrebați de ce? Simplu. Producția eco-logică, verificată, periodic, cu multă exigență, de către spe-cialiști în domeniu, presupu-ne o fertilizare naturală a fâ-nețelor. De îngrășăminte chi-mice nu poate fi vorba. Fura-jarea vacilor de lapte se face numai cu fân din coasa I și a II-a. Nici măcar pentru spă-latul ustensilelor nu este voie să se folosească detergenți, iar în procesul de producție nu au ce căuta niciun fel de ingre-diente, ci doar cheag natural. Restul, adică încărcătura bac-teriană, se găsește în fân și otavă. În ciuda acestui fapt, statul nu ne ajută. De aceea, am insistat prin postul de televiziune, intrând în direct cu domnul ministru al agri-culturii, rugându-l să facă ceva și pentru noi. Pentru chel-tuielile de atestare a produc-ției ecologice s-ar cuveni o subvenție de la stat”. S-ar cuveni… Numai că fluctuația de miniștri de la ministerul de resort și, de ce nu am spune-o, slaba preocu-pare a celor ce au frâiele agri-culturii românești în mâini față de necazurile cu care se confruntă crescătorii de ani-male i-au lăsat pe cei care pro-duc produse lactate ecologice cu un gust amar. Promisiuni și atât tot! Deocamdată, pro-cesatorilor din sistemul ecologic li s-a spus că, până la 1 mai, vor fi convocați la o întrunire generală pentru a se discuta ce-i de făcut. Alta-i situația în Vest Nu cu mult timp în urmă, dl Aurel Ungureanu a repre-zentat România la o expoziție de produse lactate ecologice, ce a avut loc la Berlin. Acolo, în capitala Germaniei, au ex-pus o sumedenie de produse oameni din 50 de țări. Caș-cavalul de Dorna-Panaci, fa-bricat la S.C. „Camy-Lact”, a fost bine apreciat, numai că, din păcate, nu s-a ajuns la contracte pentru că prețul pre-tins era mare. Dar justificat. „În Vest, ne-a mărturisit dl Ungureanu, producătorii de lapte sunt prinși în cooperative și sunt subvenționați de stat. Ei predau laptele la pro-cesatori, prețul pornind, din fabrică, de la 2,5 euro la caș-caval, iar în magazin ajunge până la 12 euro. Diferența de cheltuieli o suportă, în bună parte, statul. La noi, nefiind ajutați financiar, pentru a putea mergea mai departe cu produse ecologice, trebuie să ridicăm prețul”. De la Berlin, dl Aurel Ungureanu a învățat o serie de lucruri care, odată puse în practică, vor avea un efect pozitiv asupra crescă-torilor de animale din zonă. În primul rând, a înființat în zona Panaci – Șaru Dornei o asociație a crescătorilor de animale „ECOFERMA”, în ca-re s-au înscris circa 70% din gospodarii din această parte montană a județului. Prin această formă de organizare, ce va fi înregistrată la Minis-terul Agriculturii, se vor putea accesa fonduri de la Comu-nitatea Europeană, banii ur-mând să fie folosiți în intere-sul crescătorilor de animale. Mai mult decât atât, după cum am aflat, dacă producătorii cu 1 – 2 vaci cu lapte vor face par-te dintr-un grup organizat, vor putea primi și ei subvenții, ca și cei cu peste 3 vaci. La ora actuală, asociația de care vorbeam este deja înregistrată, are deschis cont în bancă și se speră să ajungă la același nivel cu asociații similare din Ger-mania, Austria, Franța sau Elveția. * * * După 54 de ani de muncă, la vârsta sa, dl Aurel Ungureanu ar putea sta liniștit acasă, jucând bine rolul de bunic și de gospodar destoinic, de altfel cum îl știe toată lumea. Are o adevărată fermă, cu 20 de vaci cu lapte, plus alte 10 taurine tinere, de care se ocupă, pe lângă multe alte treburi, dna Maria Ungureanu. Cu toate acestea, în ciuda argintului de la tâmple, nu are liniște. La ora 6 dimineața, el este cel care deschide secția și face prima inspecție. Visul său vechi de a dezvolta o adevărată afacere cu produse lactate de cea mai bună calitate s-a împlinit. Are un program încărcat, iar ziua de muncă se încheie, aproape de fiecare dată, pe la ora 23. Bucuria sa cea mai mare este că, prin niște fonduri Sapard obținute, ce se ridică la 750.000 de euro, va face din fabrica sa o bijuterie cum nu se mai găsește în județ. O fabrică model, unde își găsește de lucru multă lume, fără să se pună problema concurenței sau a materiei prime. Ș-apoi cum să se pună, când dl Ungureanu plătește litrul de lapte cumpărat de la crescătorii de animale din zonă mult mai mult decât toți procesatorii din județ?…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: