Cu ștampila între gropi și nurii cântăreței blonde

A devenit de „bon ton” ca orice jubileu, aniversare, sărbătoare locală cu tradiție sau „tradiționalizată” de 1, 2 ani să se lase cu concert în cea mai mare piață a târgului. Șefii autorităților locale se întrec să aducă în fața electoratului, la aceste ocazii, trupe și artiști care mai de care mai tari și mai celebri, punând la bătaie sume din ce în ce mai mari din banii publici suplimentați în grade diferite de generozitate cu cei ai sponsorilor. Și-au făcut aleșii noștri falsa idee că nea Costică, în cabina de vot, va pune ștampila pe numele celui care i-a adus să-i cânte în centru trupa preferată, uitând de gropile din jurul blocului și de dușul „cu cana” în lunile cât a stat fără apă caldă.

 

Alegătorul din 2008 nu mai e naivul din 2000 și nici măcar cela din 2004, păcălit să-și dea votul după ce a dat norocul peste el și a ascultat live, cu ochii dați peste cap, exact în orașul lui, „Ți-am dat un inel”. Înțelepțit, măcar din acest punct de vedere, cetățeanul cu drept de vot își ia nevasta la concertul de 20.000 de euro, dă din cap și ridică mâna în grindă pe ritmurile minunate, mănâncă un cârnat cu muștar pe farfuria de carton, pe care o aruncă unde nimerește, trage două rachie și sparge sticla de asfalt, chiuie și se veselește, până îl ia somnul, apoi doarme tun odată ajuns acasă. Și uită… Având de judecat după o vreme între noroiul de pe trotuare, apa ce nu se mai încălzește și nurii unei dansatoare sexoase, memoria lui devine foarte selectivă. Gândind că nu are cu cine vota, stă acasă. Când are cu cine, o face, în niciun caz, însă, pentru că i-a cântat, în centru, artistul preferat.