De ce trăim, cât trăim…

Ți-am spus, ieri, de Andrea Bocelli câte ceva (că a orbit complet, la 12 ani, când bătea mingea cu copiii; și ți-am mai spus, scris, mă rog, că a fost avocat la palatul de Justiție din Pisa). Dacă Dumnezeu ar cânta – spunea Celine Dion – ar avea vocea lui Bocelli. Astăzi mai adaug doar atât: că Andrei cu voce dumnezeiască e divorțat, iar cei doi copii rezultați din căsătorie au fost încredințați fostei neveste… > Azi, la Casa de Cultură din Sv. – Cum gândește Amy, spectacol puternic de teatru, cu Valeria Seciu et comp. Ora 19…

 

> Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca adunate în cartea sapiențială (și de multă învățătură) Fericirea de a cunoaște calea, pag. 137 selectăm spre chibzuită luare-aminte: …când oamenii se leagă cu totul în voile dracilor, viața le este în primejdie și primejduiesc și pe alții. Deci, de se leagă ca robii de lumea aceasta și de voile trupului cele împotriva firii, atunci mintea li se strâmbă, Dumnezeu se întunecă din mintea, din inima și din viața lor. Atunci nu mai vor să știe de Dumnezeu, și așa vine osânda la moarte, așa vine prăpădul în vremea fiecărui rând de oameni… Mai la vale, lucruri cunoscute îndeobște din cele Scripturi. La început oamenii trăiau mai mult. „Toate zilele lui Matusalem au fost 969 de ani, apoi a murit” (Facere 5,27). Cu trecerea de vreme, înmulțindu-se oamenii pe pământ, s-a înmulțit și stricăciunea desfrânării. Și a zis Dumnezeu: ”Nu va rămâne Duhul meu pururea în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup; deci zilele lor (pe pământ) să mai fie 120 de ani” (Facere 6,3). Iar după trecere de vreme și înmulțirea fărădelegii între oameni, David zicea: ”Toate zilele vieții noastre sunt 70 de ani, iar pentru cei mai în putere 80 de ani; iar ce este mai mult decât aceștia nu-i decât osteneală și durere” (Ps. 89,10). Din cu toatele, una pricep: Memento mori! Amintește-ți că vei pieri… > Uite, d’aia am fost în codru, în vichend. Ș-am atins frunza cu clopu, cum zice Nicu Mo-roșanu din Baia Mare. Am fost în codrule măria sa, sâmbătă-duminică, și-am cules, de prin huci, mâțișori. Da, MÂȚI-ȘORI… timizi, incipienți, dar provocatori, deja, de îndestulă euforică îmbărbătare. Vre-mea, îmi spui, e pe mâini bu-ne. Vivat! Din codru rupi o rămurea, ce-i pasă codrului de ea, ce-i pasă unei lumi în-tregi de viața mea… Chiar așa! Ce-ți pasă ție, chip de… argilă! Fertilă… > Actorul Valentin și cu Valeria lui Uritescu sunt luați, căsătoriți, de 41 de ani-șori. Da’ nu-s cununați la popă (ce-ar mai tuna părintele Cleopa, aci!). Valeria: Nu ne-am căsătorit la biserică, și nu pentru că nu aș fi credincioa-să, ci pentru că nu cred în preoți. Nasol! Crede și nu… > Am umblat prin țară, la țară. Una e munca țăranului pe iarnă, acu: căratul și îm-prăștiatul bălegarului pe ară-turile făcute din toamnă. Talpa țării n-are hodină, păi nu!? Vara sanie, iarna… faeton de gunoi… > Cân’ e brânză, nu-i bărbânță. Cum umblu prin școli (dee, prima dragoste!), am văzut câte ceva și din episodul Cornul & chișleagul! Ș-am mai văzut cum sărmanii chiștoci abia-abia de pot dezghioca de țiplă triunghiu-lețele de brânză! Preferă ades să… joace fotbal cu ele pe co-ridoare. Nasol și aci! Luați, păpați și vă veseliți, că plata voastră… > Fata universita-rului de Sasca, Mișu Iaco-bescu, a născut! Fie într-un ceas bun! Taman în Suedia. Unde Mihaela (ticer de English pe la noi, deunăzi), iar acu, de câțiva anișori buni prin țara lui Dinamită-Alfred și Nobel, a isprăvit și Medicina. Și s-a despărțit și de suedezul parental. Toate la vremea și locul lor… > Mintenaș, vine-va ea și primăvara. Ș-atun-cilea, hai să te momesc de pe-acu… cu niscai ingrediente de gen (un sort de poțiuni amo-roase, cum ar veni). Cu ceva arome senzuale, de care se zice că trezesc pasiunea, iu-birea. Și pe care să le poți folosi, exploata pt. a parfuma în-căperea, hogeacul, bulendre-le, țoalele, rufăraia, trupul (fârtatele pork), părul, cosi-țele, pana lu’ corbu… Lavanda, cică, relaxează și procură o stare generală de bine. Pe iasomie muierile o folosesc de veacuri pt. a-și vrăji bărbătușii. Mușețelul ar combate iritabilitatea și oboseala; bașcă… că mai și echilibrează emoțiile. Eucaliptul fugărește oboseala și revigorează organismul. Lămâia provoacă, stimulează simțurile (pipăiala, mmm!, gustul, văzul, nările și bălămările, mirosul). În fine, și după cum bine se știe, trandafirul (știu ei pedeserăii de ce) e afrodisiacul perfect căruia nime & nimica nu-i mai rezistă… Salutare! (Di Bi)