Cum comentați evenimentele recente din preajma graniței dintre România și Ucraina ?

2008, 21 ianuarie. Estul Europei. Granița dintre România și Ucraina. Dacă cineva, presupunând prin absurd, ar fi fost adormit timp de 18 ani și fix o lună și s-ar fi trezit tocmai pe 21 ianuarie 2008, la ora 17, ar fi trăit momentele din zilele revoluției române din 1989. Un scenariu ce pare să fi fost repetat ad litteram, dar într-o conjunctură cu totul diferită.

 

Atunci, ca și acum, punctul de trecere a frontierei Siret-Porubnoe era înțesat de armată și de poliție (încă miliție pe acea vreme), traficul de persoane era blocat pe anumite intervale orare. Ceea ce s-a petrecut în urmă cu câteva zile este un eveniment destul de grav, dar din fericire fără urmări în relațiile diplomatice dintre Ucraina și România și, evident, în relațiile Ucraina – Uniunea Euro-peană. Pentru că, chiar dacă avantajele promise ale integrării europene încă nu se văd și nu se simt aproape deloc în buzunarul contribuabilului român, de un an și aproape o lună facem parte dintr-o fa-milie mare, familia celor 27 de state care au decis să facă parte din Uniunea Europeană. În acest context, blocarea ac-cesului mașinilor cu număr de înmatriculare românesc, în apropierea punctului de fron-tieră de la Porubnoe – Siret, de câțiva cetățeni ucraineni nemulțumiți de regimul vi-zelor de la frontiera de est a UE, nu poate fi tratată singular, ci într-un context mai larg, cu implicații în zona Comisiei Europene și a Parlamentului European. Situația conflictua-lă iscată pe motivul că ro-mânii pot circula fără viză pe teritoriul ucrainean, în timp ce ucrainenii sunt obligați să plă-tească peste 100 de euro pen-tru obținerea unei vize de șase luni pentru România, trebuie să constituie un semnal de a-larmă pentru instituțiile eu-ropene abilitate. România, ca stat membru, trebuie să res-pecte reglementările comuni-tare și nu poate impune, sub nicio formă, o altfel de pro-cedură, preferențială, în rela-ția cu Ucraina. Mai mult, for-malitățile în vigoare au fost ac-ceptate de vecinii noștri, re-nunțând la regimul de vize pentru cetățenii români, dar și pentru cei bulgari, pentru că, pentru restul statelor din UE, obligativitatea vizei era de mult abrogată. În schimb, Comisia Europeană, prin comisarul pentru Relații externe și Politica de vecinătate a UE, Benita Ferrero-Waldner, s-a pro-nunțat în sensul introducerii unui nou regim de vize, faci-litat, pentru ca cetățenii ucra-ineni să poată circula mai ușor în spațiul uniunii. Cu siguranță, ceea ce s-a petrecut la frontieră, în urmă cu câteva zile, trebuie să ne dea de gândit, pentru că pot a-părea și alte tipuri de stări conflictuale, cauzate de faptul că Ucraina încă nu și-a definit un drum european, care să-i asigure în viitor un loc în familia europeană. Și nu trebuie să uităm că noi, la rândul nos-tru, ne uitam cu jind la vecinii ungari, care au avut șansa să intre în Europa în 2004. Toc-mai de aceea, săptămâna vi-itoare, în plenul Parlamentului European, voi solicita Comi-siei Europene un punct de vedere în ceea ce privește regi-mul vizelor și politica de ve-cinătate la frontiera de est a Uniunii Europene.