Întâlnire cu pictura lui Constantin Flondor și cu poezia lui Gheorghe Lupu

Un nou anotimp al întâlnirilor literar-artistice ,,Scriitorul citește” organizate la Librăria din Suceava a Uniunii Scriitorilor din România de către Societatea Scriitorilor Bucovineni (de data aceasta împreună cu Biblioteca Bucovinei ,,I. G. Sbiera” Suceava și Complexul Muzeal Bucovi-nei și ca întotdeauna cu ziarul ,,Crai nou” și revista electronică ,,NordLitera”) ne-a prilejuit miercuri, 7 noiembrie 2007, o întâlnire cu personalitatea marelui artist bucovinean Constantin Flondor.

 

Evocat de semnatara acestor rânduri, Constantin Flondor (originar din Cernăuți și stabilit la Timișoara) le-a dăruit participanților o minunată călătorie prin grădina fără seamăn a creațiilor sale, înflorită pe piatra palatelor brâncovenești la Mogoșoaia, (grație unei video-proiecții – asigurate de Irina Țibulcă, de la Complexul Mu-zeal Bucovina), ce ne-a oferit și posibilitatea de-a-i asculta vorbind despre această gră-dină pe Dan Hăulică, Mihai Sârbulescu și Paul Gherasim. Partea a doua, consacrată evocării poetului Gheorghe Lupu la patru ani de la stinge-rea din viață și lansării volu-mului său de versuri postum Sămânța de sacrificiu, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2007, ne-a adus bucuria revederii cu prof. Virginia Lupu, soția poe-tului, venită de la Cluj-Napoca la această întâlnire împreună cu fiica Domniei Sale, lector univ. dr. Annamaria Baciu, de la Facultatea de Teologie (Sec-ția Artă Sacră) a Universității ,,Babeș-Boliay” din Cluj-Na-poca, un nume cunoscut și prețuit în lumea artei (care în acest moment răspunde de soarta picturilor de la Mitro-polia Moldovei și Trei Ierarhi, edificii aflate în proces de con-solidare). Doamna Lupu face acest drum pentru a patra oară, de fiecare dată cu o carte nouă, Sămânța de sacrificiu urmând volumelor Dionisii apolinice (2006), Patria din codul genetic (2005) și Incursiuni critice (2004) – alăturate, fi-rește, în raftul de bibliotecă, celor antume: Migrația iluziei (1980), Fior, Câmpul magnetic (2000), Rugăciuni profane (2002) și Abatorul cosmic (2003). Pentru început, Simona Adamovici, de la Biblioteca Bucovinei, a făcut o scurtă prezentare a donației purtând numele lui Gheorghe Lupu, o ladă de manuscrise și 281 de titluri, cele mai multe de cri-tică literară, între acestea re-marcându-se, dominant, exe-geza eminesciană, iar prof. dr. Cecilia Latiș i-a dăruit Doam-nei Lupu volumul de comu-nicări al unui colocviu inter-național organizat de Catedra de Filosofie a Universității Suceava, Secolul XXI. Ori-zonturi umaniste, 2003, în care este prezentă cu studiul ,,O filosofie de viață sau ipos-tazele creației: Lupu Gheor-ghe”, din care a și citit un fragment. În continuare au citit po-eme din cărțile lui Gheorghe Lupu (îndeosebi din Sămânța de sacrificiu, dăruită de prof. Virginia Lupu tuturor parti-cipanților la lansare) Isabel Vintilă, Ion Beldeanu, Mihai Sultana Vicol, cei din urmă dând glas și câtorva gânduri. Astfel, Ion Beldeanu și-a măr-turisit uimirea pentru grija cu care Gheorghe Lupu și-a pre-gătit aceste patru volume, în contrast cu felul său de a fi foarte lumesc, pentru rezisten-ța sa deliberată față de curen-tele moderne și admirația pen-tru devotamentul cu care Doamna Lupu s-a ocupat de editarea acestor volume, semn al unei deosebite coe-ziuni sentimentale, al unei mari iubiri unul pentru celă-lalt, în vreme ce Mihai Sultana Vicol i-a creionat un portret de singuratic și însingurat lui Conu Ghiță, cum i se adresa. Constantin Severin și l-a amin-tit pe pictorul Constantin Flondor (căruia îi luase un interviu acum câțiva ani), un mare artist, cu alură de aristocrat pe care Bucovina ar tre-bui să facă efortul să-l cu-noască mai bine și tot aristo-cratică i-a apărut din amintire și silueta lui Gheorghe Lupu, cu zâmbetul lui suav-ironic. Nicolae Cârlan, emoționat, i-a emoționat pe participanți cu lectura – în ajunul sărbătorii Arhanghelilor – unui portret al lui Mihail Iordache zugrăvit de Gheorghe Lupu, iar prof. Rodica Iordache s-a întrebat de ce nu i se mai arată fulgu-rarea poetului pe strada Nar-ciselor și i-a citit două poeme. Ion Cozmei și l-a amintit ca împătimit de ideea de Emi-nescu, dar și ca un eminent profesor, cum a fost evocat și de Emanoil Rei. Dan Corneliu a stăruit cu gândul la puterea imaginii în lirica lui Gheorghe Lupu, așteptând ca Ovidiu Vintilă să găsească și să aleagă pentru lectură poemul ,,Moar-tea ca o adiere” – ,,Se-nteme-iază raiul într-o vale /Cu sân-ge și cu lacrimile tale. /Un câi-ne bun, scurmând în cer mi-aduce /Miroazne de privi-ghetori năuce. /Paznic ceresc, câinele-om, sfânt câine /Cu care-mpart același colț de pâine. /Mă apără de tine și de mine. /Numai că îngeri duri distrug pământul /Din noi, noapte de noapte, renăs-cându-l.”, poem care i s-a pă-rut reprezentativ pentru acest moment al aducerilor amin-te, moment în care Mircea Ti-nescu l-a întâlnit în memorie ceremonios și ca să-și ascundă timiditatea feroce. Tot Mircea Tinescu a arătat că s-ar impu-ne de-acum înainte o antologie din creația lui Gheorghe Lupu, care să-i propună un profil ferm. Dna prof. Virginia Lupu a mărturisit că proiectul acestei antologii deja există, dar că va prinde viață (editorială) apro-ximativ peste trei ani, lăsând până atunci răgaz altor manus-crise să fie valorificate în alte două cărți postume. O altă bu-curie mărturisită a fost aceea a întâlnirii cu prietenii și citi-torii lui Gheorghe Lupu și a foșnetului Seminței de sacrificiu în mâinile lor, sub privirile lor. Precum și a senti-mentului reînnoit de solida-ritate oferit de familie, la întâl-nire participând nu numai fii-ca Domniei Sale, ci și fratele poetului, Vasile Lupu, cu so-ția, Elena Lupu, sora poetului, Maria Lupu, precum și cum-nata, Dorina Iliescu, și nepoa-ta, ing. Diana Iliescu. La sfârșit, lumea a vărsat o lacrimă de vin pentru odihna sufletului lui Gheorghe Lupu, iar poetul a strâns de pe dru-murile dragi și lui, ca mai îna-inte lui Eminescu, dintre Putna și Iași un creștin cu manu-scrise îndesate în buzunare, care ne-a anunțat că se numeș-te Viorel Popescu, și l-a așezat lângă ceilalți, la masa cu bu-nătăți aduse de Doamna Lupu tocmai de la Cluj. După care a zâmbit așa cum își amintea Constantin Severin. Și poveștile au început din nou, până ce în ferestrele Li-brăriei penelul lui Constantin Flondor sau o pană de înger a în-florit grădinile raiului, vestind urcușul nopții către Sărbătoare.