Drogurile și dependența de ele (I)

Toxicomania a fost practicată din cele mai vechi timpuri, începuturile pierzându-se în negura vremurilor. Pe baza datelor și statisticilor existente astăzi putem să calificăm acest fenomen drept o calamitate pentru omul contemporan. În fiecare an milioane de oamenii cad pradă alcoolului, tutunului, drogurilor și un procent tot mai mare dintre aceștia ajung să-și vândă totul pentru a-și putea procura doza zilnică.
 

Astăzi, când cunoaștem în bună măsură repercusiunile abuzului de droguri asupra sănătății omului, trebuie să fim mult mai sensibili față de situația toxicomanilor și să încercăm să le oferim o mână de ajutor. Ce este alcoolul? „Când vorbim despre alcool ne gândim în primul rând la alcoolul etilic (C2H5OH). Alcool se formează prin fermentarea zahărului. Este vorba de un proces care se întâlnește în natură, zahărul fiind transformat de către drojdie în etanol și bioxid de carbon”1. Menționăm că s-a des-coperit faptul că nu este vorba de un proces pur și simplu chimic, ci de procesul unui metabolism al unui microorganism, descoperire care da-tează din 1857 și aparține lui Louis Pasteur; pentru utilizări tehnice, alcoolul poate fi obținut și prin sin-teză chimică, începând cu secolul XX. Efectele alcoolului asupra sistemului nervos central (SNC) „După ce l-am băut, alcoolul ajunge prin stomac în intestine, în aparatul circulator, iar de acolo la creier, aici începând să aibă efect asupra sistemului nervos central (SNC). Mai întâi sunt afectate emisferele cere-brale, care prin scoarța cerebrală cenușie constituie centrul conștiinței, al rațiunii, precum și locul central de receptare a diferitelor senzații. La un grad de inhibiție alcoolică de 0,3 până la 0,4 promil, se reduce deja autocritica pe măsură ce crește așa-zisa bună dispoziție, starea de euforie ușoară, se diminuează randamentul intelectual și de alt gen, propriul randament fiind în același timp supraestimat; acest lucru mărește înclinația pentru decizii pline de riscuri”2. Cine este alcoolic? „Strict medical, alcoolicul este definit ca unul care nu poate în-trerupe consumul de alcool fără să apară o stare neplăcută cu semne și simptome fizice și psihice, adevărate crize, care ucid uneori. Starea este denumită SEVRAJ. Tot alcoolic este acel care reia mereu, după întreruperi mai lungi sau mai scurte, consumul de alcool la un nivel care duce la com-plicații fizice, psihice și sociale. Alcoolismul are și el forme diverse: de tip ALFA – băutorul din cauza unor conflicte sau probleme; de tip BETA – băutorul din obișnuință; de tip GAMA – băutorul dependent de alcool, cu pierderea controlului; de tip DELTA – băutorul de alcool cu alcoolemie constantă; de tip EPSILON – alcoolismul periodic sau dipsomania”3. Când vorbim de abuz? „De abuz vorbim dacă: 1. Consu-mul se realizează în situații ne-potrivite (conducerea unui autovehicul, sport, graviditate), în timpul desfășurării unor activități (consultații medicale, spovedanie, predare în școală); 2. Când se consumă până la stare de ebrietate; 3. Când devine paliativ medical pentru probleme sufletești; 4. Când consumul îndelungat depășește doza toxică pentru organismul uman, respectiv 40 g/zi – bărbați și 20 g/zi – femei”4. Trebuie să recunoaștem că aceasta reprezintă baza lărgită, din care se „remarcă” mai apoi cei care pierd controlul asupra consumului, alunecând în dependență. Ce se înțelege prin dependență? „Dependența reprezintă starea unei persoane care este supusă unei ființe sau unui lucru (în cazul nostru alcool, droguri, stupefiante, tutun etc.). Există două feluri de de-pendență: 1. Dependența fizică – este o stare adoptivă, ce are drept con-secință apariția de tulburări fi-ziologice și psihologice induse, atunci luarea de droguri este sus-pendată (starea de lipsă); 2. Depen-dența psihică – a cărei caracteristică este dorința imperioasă de repetare a consumului produsului toxic. În lipsa acestuia, subiectul prezintă o stare depresivă anxioasă”5. Fazele de evoluție ale dependenței de alcool6 1. Faza prealcoolică a primelor simptome: destinderea și ușurarea la consumul de alcool; căutarea unor ocazii de băut; refugiul zilnic; creșterea toleranței; consumul permanent pentru ușurare. 2. Faza predomală (premergătoare toxicomaniei): lacune ale memoriei; consumul tăinuit; preocuparea permanentă pentru băutură; consumul lacom; sentimente de vinovăție; evitarea oricăror aluzii la alcool; a-gravarea tulburărilor de memorie. 3. Faza critică: pierderea controlului (ca punct de trecere); în-cercări de justificare a modului de a bea; probleme sociale; afișarea unei siguranțe de sine exagerată. (Va urma) DUMITRU IRIMIA 1 Ralf Schneider, Ingrid Lux, Holger Lux, Alcoolismul și medicamentele droguri, Editura Hora, Sibiu, 1999, p. 20. 2 Eberhard Reith, 1999, Alcoolismul – o boală?, Editura Hora, Sibiu, p. 34 – 35. 3 Pr. Constantin Necula, 2002, Sarea pământului, în „Studii și articole de pastorală”, vol I, Editura Tehno Press, Iași, 2002, p. 149. 4 Ibidem. 5 Norberd Sillamy, Dicționar de Psihologie – LAROUSSE, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, p. 106. 6 Pr. C. Necula, op. cit., după Evoluția alcoolismului, Editura Hora, Sibiu, Ediția II-a, Dr. Holger Lux, p. 150.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: