Doritori, după spusa căpitanului Chivu, să „savureze” victoria de la Minsk în fața unei echipe arțăgoase, tricolorii afișează un optimism periculos. Noroc cu dușul rece aplicat de teutoni, cravașați de gândul revanșei după umilința îndurată cândva în Giulești. E drept, visăm la o calificare care se apropie, Euro ne dă ghes, dar e important să rămânem cu picioarele pe pământ. Severul Piți se declară rezervat și ne invită la prudență. Iar „florentinul” Mutu, adăugând talentului și nițică seriozitate, pare a-și fi ordonat viața, abandonând ifosele de altădată.
A-șa că ne-am dus la Köln deloc înfricoșați, știind prea bine că pe RheinEnergie ne vom bate cu o echipă tare. Ai noștri, cramponându-se de palmares, ar fi vrut să învingă pentru a-și păstra invincibilitatea de care s-a făcut mare tapaj. N-a fost să fie. Nemții ne-au spulberat, dar, dincolo de rezultat, în acest amical (într-adevăr un test util, cum sună un bătătorit clișeu), importantă era impresia, fotbalul pe care urma să-l etalăm. Din fericire, Löw s-a înșelat. Jocul nostru prudent, „securizat” (profețea antrenorul), amintind de hulita temporizare a lui nea Angelo în anii ’70, a făcut loc unui fotbal curajos, deschis. Pricină pentru care n-are rost să fim supărați, chiar dacă am încasat trei boabe. În fond – constata Ionuț Lupescu, bifând un adevăr –, Bundesliga e „mai sănătoasă” decât Liga lui Mitică. Și un exemplu pilduitor avem în servantul Dorinel, fotbalistul fără vârstă, format taman acolo, sfidând acum propriul buletin și alaiul de cârcotași. Ceea ce face și Van Basten – antrenorul care bate peste tot (e drept, are și de unde alege), dar e criticat de presa batavă. Garnitura Orange oferă „un joc care suferă”, scriu nemiloșii presari, invocând memorabilele meciuri ale „portocalei meca-nice”. Și numele de fală, care, de-a lungul ani-lor, au transpirat pentru cauza lui Cruyff și a vrednicilor săi urmași. Dacă naționala s-a închegat cât de cât și Piți a făcut ordine în tabăra tricolorilor, circul con-tinuă din plin în peisajul nostru fotbalistic. Vor-băria e la mare cinste și super-mediatizatul Gigi e, de departe, campionul, lansând fără hodină insinuări, glumițe nesărate și vorbe de ocară. Iar noi râdem de acest mini-Abramovici, tul-burând mereu apele. Și coborând voioși în mizeria care s-a înstăpânit. După vizita „la palat” a grupului de steliști-puciști (pusă în cârca celui plecat la Al-Hilal), Oli a măr-turisit – prin gura bogată a lui Gigi Becali – că s-ar putea întoarce oricând la trupa din Ghencea, abando-nând fără mari regrete șeicii și petrodolarii. În ajutorul lui Hagi, amenințat și încolțit, a sărit grabnic Balint, vechiul prieten, care a constatat de la distanță că, probabil, „cămila lui Olăroiu a făcut pană”, de vreme ce fostul antrenor al Stelei s-a autopropus fără jenă. Și tărăboiul a început. Mândru nevoie mare de bărbăția sa, Oli – provocat – a împrăștiat ocări, ținta nefiind doar Balint-gay. S-a băgat în ciorbă, bineînțeles, și finanțatorul Stelei, pozând în ins neutru. Cică „răutățile” l-au înghesuit pe bietul Olăroiu („ros” de contractul lui Hagi, dublu, totuși) și au erupt, Oli reușind – constatăm rușinați – trista perfor-manță de a imita discursul becalian. S-or fi plătind niscaiva polițe, bănuim, s-or fi decontat datorii vechi de vreme ce acest Brave Heart (adicătelea „inimă neînfricată”, cum ne pros-tește Oli că l-ar fi alintat duioșii arabi) e gata să provoace un tsunami în lumea fotbalului mioritic. Și lăudând (fără vreun motivaș?) „șo-cul preventiv” pus la cale de patron, gata însă de a se răfui cu ceata de „complexați” care îi fură liniștea. Și care, vezi Doamne, invidioși, nu-l lasă în pace, incapabili de a se bucura de marile lui succese trecute și viitoare. Iar Gigi, încropind scenarii, râde în barbă și contemplă „des-trămarea” dinamovistă, ticluită de „spionii” Oprița și Boștină, trimiși cu misiune în Ștefan cel Mare. Până atunci vine Rapidulețul…
Comentarii