Un boier al spiritului bucovinean

Retroactiv, dar cu atât mai bine, date fiind înțelepciunea mucalită, spiritul său histrionic și atoateiertător celor care s-ar zice că se dezic, din grabă, cu sau fără voie, de filonul veritabil al folclorului bucovinean, îi urăm maestrului Ciornei Aurelian un din inimă „La mulți ani!”

 

Profesionalismul, talentul, credința în ceva anume, dragostea nu se câștigă la „Loz în plic”, drept care nici nea Aurică – și ne permitem această nevinovată licență, fiindcă așa îi spun cei care îi cunosc sufletul mare – nu a câștigat nimic din ceea ce reprezintă încercând marea cu degetul. El este un privilegiat al sor-ții, născându-se norocos pentru a exprima ceea ce e mai nobil în folclorul bucovinean. A avut noroc de: cânturi, ghiersuri, joc, care au făcut din el un boier al spiritului acestei părți de lume românească unde se agață harta-n cui. Bucovinean „împrumutat”, născut la Soroca pe 26 iulie 1934, nea Aurică este definit în Enciclopedia Bucovinei, zămislită de regre-tatul Emil Satco, simplu: coregraf. După care se pune punct. Un punct cât o viață dedicată acestei meserii. Și de la capăt: „A avut succese notabile în țară și peste hotare, cu formațiile pe care le-a instruit în calitate de coregraf. Solicitat la emisiuni TV de folclor și ca scenograf (pentru scenele folclorice de masă) în filme ca Ciprian Porumbescu și Neamul Șoimăreștilor. Membru al Academiei de Artă Tradițională din Romînia (1996), cetățean de onoare al Sucevei (2000). Volume: Jocuri populare bucovinene (coautor, 1981); La izvor de cânt și joc (2000)”. Ne mai permitem, la final, să-l copiem pe nea Aurică cel hâtru și să-i urăm, așa cum urează, bonom, tuturor celor care îl iubesc: „Să te ia dracul cel alb!”.