Nu au mamă, nu au tată

Majorarea pensiilor a devenit un nou motiv de isterie națională. De mai bine de două săptămâni, subiectul este întors pe toate fețele, calul de bătaie fiind găsirea resurselor financiare pentru creșterea nivelului drepturilor financiare ale pensionarilor. Deși au votat legea, parlamentarii PD și, bineînțeles cei ai PLD, se dau de ceasul morții să convingă de greșeala pe cale să o facă Guvernul Tăriceanu. Traian Băsescu, aflat în evidentă scădere de formă, a amenințat că nu va promulga legea decât în momentul în care executivul central va prezenta detaliat și pe termen lung sursa de mărire a pensiilor.

 

După o coborâre în preferințele votan-ților, președintele țării și-a dat seama că pe lângă domnia sa trece o mare oportunitate de a profita, gândind să-și tragă o consistentă felie electorală din aceasta. Doar că pensionarii nu au mai vrut să înțeleagă poziția sa protecționistă, pichetând Palatul Cotroceni. Creșterea pensiilor, mai ales a celor mici, este o necesitate recunoscută de toată lumea. După ce au cotizat zeci de ani, majoritatea pensionarilor din România nu primesc decât în jurul a 3 milioane lei vechi lunar, ca să nu mai vorbim de agricultori, cei mai mulți dintre ei având pensii de doar câteva sute de mii de lei vechi. Zarva făcută pe marginea ultimei majorări pare, însă, cu atât mai grețoasă, cu cât o inițiativă si-milară a trecut neobservată. Parlamentarii și demnitarii și-au tras un spor bănesc de 20 la sută, resursele pentru plata acestuia nefiind, în opinia lor, o problemă. De câte ori au o-cazia, cocoțații din fruntea ță-rii plâng cu lacrimi de crocodil pe umerii nevoiașilor. Însă nu și când vine vorba despre pro-priul buzunar, atunci neavând mamă și nici tată.