Între Humor și Augsburg

Relații umanizate de copilărie

Între copiii de la Centrul de servicii alternative de tip familial din Gura Humorului, fostul centru de plasament „George Sidorovici”, și cei de la Școala „St. Gregor” din Augsburg, Germania, s-a format de ani buni un parteneriat de suflet, cu influențe benefice și pe termen lung de ambele părți. Este o legătură con-sfințită în cadrul parteneriatului mai larg, care tocmai a împlinit 10 ani, între Consiliul Județean Suceava și Regiunea Schwaben. De altfel, în cadrul recentelor manifestări aniversare de la Augsburg, centrul a primit o diplomă pentru întreaga activitate desfășurată în domeniul protecției copilului în ultimii ani, diplomă care încununează de fapt și eforturile generale ale instituțiilor de resort care contribuie la dezvoltarea acestui domeniu, respectiv Consiliul Județean și Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava.
 

Revenind la relația deosebită dintre copiii humoreni și cei germani, începută prin anii 2000, în afară de contribuția strict materială pe care a avut-o cei de la Augsburg – dotarea unor ateliere de practică, rea-lizarea unui spațiu de joacă, donații de instrumente mu-zicale și altele – copiii din cele două țări s-au întâlnit, s-au socializat și au legat prietenii indestructibile. Șefa centrului de la Gura Humorului, dna Daniela Ștefănescu, spune că acest parteneriat înseamnă, în primul rând, dezvoltarea rela-țiilor interumane: „Ei ne-au acceptat fără niciun fel de re-zervă sau discriminare. Copiii germani vin în fiecare an în tabără la Voroneț și se întâlnesc cu copiii noștri. În anul 2005, cinci copii de la noi s-au întâlnit la Köln cu Papa Benedict. Copiii noștri s-au schimbat, de la înfățișarea fizică până la comportament. Acum sunt contexte noi și faptul că se simt egalii copiilor germani este foarte benefic pentru copiii noștri. S-au creat prietenii de ani de zile, corespondează între ei, limba internațională în care se exprimă este cea a prieteniei, aceasta i-a unit, se descurcă foar-te bine fără translator. Noi dorim să menținem acest parteneriat viu și pe viitor, să meargă mai departe, pentru că e benefic pentru ambele părți, în special pe latura umană și spirituală. În afară de donații pe care le folosim pentru in-frastructură, parteneria-tul ține de relația de su-flet și e cea mai mare bucurie când ne vin prieteni din Germania în vizită. Prin acest parteneriat vrem să arătăm imaginea reală a sistemului de protecție din România”. Ca în familia normală… Sistemul de protecție a copilului din România a luat o nouă „întorsătură” din 2004 încoace, odată cu noua strategie, cea de scoatere a copiilor defavorizați de soartă din centrele de plasament „mamut” și de a le oferi perspective noi în cadrul caselor de tip familial, reintegrându-i în familia proprie, lărgită, sau la asistenții maternali. În 2004, în evidența CJ Suceava erau 2033 copii și tineri ocrotiți de stat în diverse forme, 755 fiind în centre de plasament. Tot în acel an s-au desființat primele centre de plasament din județ. Aceleași transformări le-a suferit și centrul de la Humor. De la 400 de copii, câți erau în centrul de plasament de tip clasic, prin fonduri Phare și cu contribuția CJ, funcționează acum 5 case de tip familial, două dintre ele chiar în incinta fostului centru, și 6 apartamente. În total, în prezent trăiesc acolo 70 de copii și tineri, cu vârste de 6-20 de ani. În clădirea vechiului centru funcționează acum doar atelierele de coafură-frizerie, croitorie și de țesături. Sunt copii și tineri cu unele deficiențe fizice, ușoare sau cu probleme sociale, care merg la școală și învață o meserie, care sunt ajutați să se integreze mai ușor în societate. „Interesul nostru nu este de a mări numărul de copii din sistem, de a-i absorbi, ci de a reda societății persoane integre, independente, cu un loc de muncă stabil. Conform legii, în sistemul de protecție copilul urmează o formă de învățământ, după care, la cerere, dacă nu reușește imediat să se adapteze unui loc de muncă, mai stă 2 ani în sistem pentru ca noi să urmărim integrarea lui socio-profesională. Noi vrem să-i calificăm în diverse meserii, în afara celei pe care o învață la școală, iar prin atelierele noastre să-și descopere o altă vocație, să-i înarmăm ceva mai bine decât o face școala. Politica noastră este de a identifica un loc de muncă mai bine plătit, pentru a putea plăti chiria sau să-i ajute familia. Avem noroc că piața muncii din Humor oferă destule locuri de muncă, în special în meseria de tâmplar, pe care o învață la școala profesională, foarte căutată având în vedere că există multe gatere în zonă. Noi monitorizăm acești copii să vedem dacă se adaptează la locul de muncă. În Humor există și 3 apartamente sociale în care absolvenții stau până primesc primul salariu. Este primul pas spre independență. Sunt și acolo supravegheați, dar numai 8 ore, nu 24 din 24, și astfel tranziția e mult mai ușoară. Astfel copiii noștri învață să fie puternici, nu prea poți să-i păcălești, refuză să lucreze pe bani puțini. Ei știu să-și vână foarte bine și munca”, ne-a precizat dna Ștefănescu. Copiii care locuiesc în aceste case de tip familial trăiesc o viață bună, care amintește de căldura oricărui cămin familial, normal. În dimineața în care a avut loc vizita noastră la centru, într-una din cele două case aflate acolo, majoritatea copiilor se aflau în sufragerie, vizionând la televizor. Era bine, plăcut și curat și în atmosferă plutea un miros de clătite, care tocmai fuseseră prăjite la micul dejun. Erau copii mai mici, precum Oana, o fetiță isteață ce a trecut în clasa a II-a, dar și mai mari. Totul era în ordine pe-acolo și de aceea nu înțelegem de ce nu am fost lăsați să vorbim mai mult cu copiii sau să fotografiem din încăperi, șefa centrului oprindu-ne din intențiile noastre. Oricum nu aveam de gând să încălcăm niciunul din drep-turile minorilor a-flați acolo… Iar o clă-dire imortalizată pe dinafară (vezi cea din pagina 1) nu spune mai nimic din trăirile copilă-rești din interior. Nota redacției: Admitem că peste tot sunt reguli și că dna Ștefănescu nu a fost prevenită asupra intenției noastre de a scrie de la Centrul pe care-l conduce. Elegant ar fi fost însă să nu ne oprească reporterii la poartă, cerându-le să dovedească faptul că totul s-ar petrece cu știința conducerii dumisale, ci să-i invite înăuntru (că ploua!) și, discret, să-și anunțe conducerea că avem intenția să scriem de acolo. Cum ne-au dat nouă acordul, i-l puteau da și dumisale. Să nu deprindem noi obiceiuri proaste…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: