Totul s-a schimbat, totul se schimbă

Nu are păduri comunale, nu are pe raza sa mari societăți comerciale care să pună umărul la ridicarea financiar-eco-nomică a așezării, nu a avut carte funciară precum localitățile ce făceau parte din Bucovina. Dorna Arini a aparținut Regatului și s-a confruntat cu necazurile specifice acestei părți a României. Ce are, însă, în plus, această comună ? Așezarea ei pe malul Bistriței, „Pietrele Doamnei” de o parte și Giumalăul, de alta, Pietrosul Bistriței, Călimanii și Cheile Zugreni în apropiere, îi creează o panoramă cum doar în vestita Elveție se mai poate descoperi. Frumusețea locului a fost întregită de măiestria oamenilor, care și-au înălțat, aici, adevărate mini-palate, ce poartă, acum, numele de pensiuni. Dar cea mai deosebită „împărăție” a zonei, care atrage atenția oricărui trecător, este Complexul Monahal „Acoperemântul Maicii Domnului”, ctitorie recentă a Î.P.S. Teodosie, arhiepiscop al Tomisului. Înalt Prea Sfinția Sa este fiu al comunei și nu a uitat de locurile natale, lăsând pentru posteritate o sfântă bijuterie. Este una dintre cele mai înalte construcții din lemn din România, cu grinzi solide, din stejar, o perlă pe valea Bistriței, la a cărei sfințire a participat și Sanctitatea Sa, Bartolomeu I, arhiepiscopul ecumenic al Constantinopolului. Dacă traversezi comuna, coborând pe firul Bistriței și pri-vești casele oamenilor (dar ce case!), printre ele și câteva pensiuni înălțate cu fonduri europene, nimeni nu va putea spune că aici sunt oameni necăjiți. Și, totuși…

 

Mineritul, care a atras de-a lungul tim-pului și numeroși lo-cuitori ai comunei Dor-na Arini, și-a încetat activitatea în mare mă-sură. Exploatarea lem-nului este în declin, iar micii producători sunt scoși din ”cursă”. În această situație, gospodarii comunei, oameni întreprinzători, ajutați de autoritățile locale, au căutat o alternativă, care să-i scoată din impas. Și au găsit-o. Creșterea animalelor și valorificarea produselor agricole și animaliere, în condițiile în care litrul de lapte este plătit mai ieftin decât un litru de apă minerală luată de la izvor, nu a fost o soluție. În această situație, pe raza între-gii așezări s-au pus bazele unor afaceri frumose, rentabile și de actualitate. Turismul, o alternativă Cu vreo patru ani în urmă, a luat ființă Asociația Turistică „Plaiurile Dornelor”, la care au aderat mai mulți întreprinzători. Încet, încet, oamenii s-au convins de ceea ce presupune acest „sport”, pe care l-au îndrăgit din mers. Știu ce înseamnă ospita-litatea și pretențiile pe care le au musafirii, de aceea, mulți și-au pus întreaga gospodărie la dispoziția celor ce doresc să rămână un timp pe meleagurile Bistriței. Dacă turistul s-a simțit bine, a revenit, în anul următor, cu prieteni. Așa se explică și faptul că numărul celor ce au vizitat zona și au înnoptat pe raza comunei la diverse pensiuni a crescut cu circa 20 la sută de la an la an. Spre bucuria localnicilor, nu este vorba numai de români, ci și de mulți turiști străini, care au plecat încântați de frumusețile locului și de ospitalitatea gazdelor. O dată porniți pe acest drum, al dezvoltării agroturismului, oamenii au căutat să-și „paveze” calea pe care au pornit cu noi acumulări, la care autoritățile locale au pus umărul cât au putut. În primul rând, toate pensiunile existente, unde pot fi cazați sute de turiști, nu au mai puțin de două stele. Apoi, lucru demn de toată lauda, este cel legat de păstrăvării. La Dorna Arini a luat ființă chiar o asociație în acest sens (AGB), Asociația Gospodarilor Bucovi-nei, care are deja un proiect implementat în vederea atragerii de fonduri pentru dezvoltarea păstrăvăriilor. Pare de necrezut, dar pe raza comunei sunt deja amenajate 30 de asemenea crescătorii de păstrăv. Membrii asociației primesc, la început, câte 3000 de puieți și hrana necesară pentru 6 luni, cu condiția ca, jumătate din ceea ce au primit, să ofere la alt membru pentru înființarea altei păstrăvării. Când puterea locală este… puternică Desigur, agroturismul la Dorna Arini nu ar înregistra dez-voltarea și amploarea luată în prezent dacă oamenii locului nu ar primi sprijinul necesar și de la autoritățile locale. Conștient că menirea sa în fruntea obștii este de a fi de folos celor care l-au ales, primarul Ioan Moraru este într-o continuă căutare, pentru că, așa cum ne-a spus, „nu este deloc ușor să faci lucruri multe, cerute de cetățeni, dar fără bani”. Iar într-o comună turistică și europeană, așa cum se vrea Dorna Arini, sunt atâtea și atâtea de făcut, încât cei care pun suflet în dezvoltarea așezării nu au liniște. Și dl Moraru face parte din această categorie de oameni. Având în prejmă o „echipă” cu care, am aflat, colaborează foarte bine, și-a făcut, din capul locului, de când a ajuns primar, o sumedenie de planuri pe care le urmărește, zilnic, până când acestea sunt finalizate. Pe primul loc se află programele de finanțare a diverselor lucrări. Totul este să atragă fonduri, pentru că bugetul local este sărac. Și a reușit acest lucru, mai ales că, pe plan local, s-a creat chiar un Grup de Acțiune, care colaborează și cu parteneri din străinătate, în vederea de cooptării de fonduri. Așa se explică și faptul că, printr-un Program SAPARD, au fost betonate două drumuri. S-au făcut studii de fezabilitate pentru ca pe toate ulițele comunei să se introducă apa curentă și canalizare. Totodată, s-a întocmit proiectul necesar și s-au obținut avizările cerute pentru constru-irea unui pod peste Bistrița, despre care sunt speranțe să fie gata într-un an, întrucât respectiva investiție este pe deplin justificată de faptul că peste râul respectiv, pe raza așezării, există doar o singură punte suspendată. 150 de familii, plus turiștii aflați în zonă vor beneficia de această lucrare mult așteptată. Alte proiecte, întocmite deja, au ca obiect introducerea încălzirii centrale în clădirea școlii generale și reabilitarea căminului cultural, în care s-au „băgat” vreo 2 miliarde de lei vechi pentru consolidare, întrucât era foarte șubred. De la primar am aflat despre buna colaborare a comunei Dorna Arini cu o localitate din Franța, despre ambițiile consilierilor, care nu spun nu, oricât de înverșunați ar fi în alte situații, atunci când este vorba de interesul general al obștii. Și am mai aflat, din discuțiile purtate, un lucru care nu trebuie trecut cu vederea. La Dorna Arini, oamenii sunt uniți și săritori ori de câte ori este cazul. Bunăoară, la reabilitarea unei ulițe, lama metalică a unui utilaj de mare capacitate nu încăpea. Atunci, cetățenii din zona respectivă s-au adunat cu mic cu mare și au cărat pietrișul cu ce au putut pentru ca și drumul lor să fie practicabil și să arate cum trebuie. Nu am amintit nimic de necazuri. Sunt și aici, ca mai pretu-tindeni. Pământul, de pildă, revendicat de unii pe nedrept, pe baza unor legi făcute strâmb, creează și acum mare bătaie de cap pentru mulți cetățeni și pentru autorități. Încet, încet însă, situațiile se vor rezolva, iar oamenii locului vor putea privi cu altă certitudine spre ceea ce începe să li se ofere: o infrastructură ce se conturează deja, pensiuni moderne, în care turiștii să vină cu plăcere, iar localnicii să câștige de pe urma lor. Bine-înțeles că toate acestea vor fi legate de dezvoltarea agriculturii montane și, de ce nu? lucru început cu succes, o piscicultură care s-a dovedit a fi rentabilă.