Începând de astăzi, Inspectoratul Școlar are un nou general: prof. de fizică LUCIAN LUNGU (PNL)

„Nu sunt omul care să mă lipesc de scaun…“

Astăzi, în jurul orei 9, în prezența unor notabilități… specifice, va fi uns noul inspector general al IȘJ Suceava: prof. de fizică Lucian Lungu (de extracție liberală, natural). Dar până aci, domnia sa, încă… civil și cu asupra de măsură marcat de o gentilețe de domn, a avut plăcerea să ofere Crai nou (și, obligat, onor cititorii săi), următoarele puncte de rezistență. Pentru care, desigur, l-am îmbărbătat prietenos, gospodărește! S-auzim, atuncilea, câte ceva în chestie, vorba Maiorescului…
 

Eu sunt profesor! Și cu asta pot să mă laud… – Dle… profesor, cum să vă spunem? Profesor? Director? General, iată! – Spuneți-mi Lucian! Spuneți-mi profesor! Știu de unde am plecat și știu că asta am de făcut în viață. Pentru asta m-am calificat, meseria de bază la care nu cred că are cineva ceva să-mi reproșeze. – Și… cine-i profesorul Lungu? – Este un cetățean, simplu, de pe stradă, profesor, care, timp de 14 ani a avut grijă ca… copiii, unii mai buni, alții cu mai puțină tragere spre carte, am făcut să ajungă la școli înalte ori măcar oameni onorabili ai societății… În rest, părinte al unui copil, soț. Un om care trebuie să facă tot posibilul ca, ridicându-se pe o poziție de conducere la Inspectoratul Școlar, să facă să fie, poate, mai bine (speranța de mai bine)… – Aveți o față călduroasă și luminată! Nu vă fie deochi! Deie Domnu ca s-o purtați pe tot traseul mandatului, hăăt încolo! – În viață nu m-am schimbat, poate că m-au întărit experiențele. Eu știu că… sunt profesor! Și cu asta pot să mă laud. – Data nașterii?! – Suceava, 1968! – Aa, invazia Cehoslovaciei! Și eroismul lu’ Ceaușescu! Toată lumea școlii va ține minte… – Da, daa (râs abundent, sănătos). – Disciplina? – Sunt profesor de Fizică. Am terminat Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, promoția 1993. – Ca… Patapievici. Și ați locuit în Copou. Și ați mâncat în Târgușor… – Da, daa, daa… Am avut o atragere către Fizică și chiar din timpul liceului, cu dl Costan. Am terminat liceul la „Ștefan cel Mare” și am continuat… – Băiat? Fată? – O fetiță în clasa-ntâi. Absolventă de clasa întâi, că deja… – Coroniță, ceva?! – Cu coroniță, daa! – N-a influențat… tătânelee? – Nu, nu, nuu… – Da’, ați picat la țanc! Admitere la a IX-a, Bac-ul la a XII-a! Probe de foc! Una-și-una! – Am fost un an director la Liceul de Informatică, cunosc deja tot acest mecanism; sigur, nu-l cunosc la nivel macroscopic, dar la nivel de activitate școlară știu despre ce este vorba. Și nu cred că va fi o problemă, mai ales că eu întâlnesc, voi încerca să întâlnesc, o echipă deja formată; trebuie să ținem cont că sunt deja cei doi generali, dl Monacu și dl Hrenciuc, care deja sunt cu experiență și cu care, cu siguranță, la început, voi primi orice sfat din partea lor… În instituție, din câte știu eu, treburile aproape deja sunt rezolvate, în privința organizării celor două concursuri naționale… – De ce e mai bun Lungu ca general IȘJ decât, să zicem, Bernicu ori Melinte… – Aici e foarte greu de spus. În primul rând, poate că s-a-ncercat și implicarea unor oameni mai tineri în conducere, noua mentalitate la nivel de Guvern de a promova și tineri în funcții de conducere, poate o schimbare de mentalitate, poate aducerea unor persoane din exterior… – La șah, chibiții sesizează mutări mai dăștepte, subtile! – Eu, până acuma, n-am avut niciun fel de tangență cu Inspectoratul Școlar… – Nu v-a luat nimeni chiar așa nevinovat și să vă plaseze… – Nu, nuu! Am avut și sprijinul Partidului Național Liberal… – Și cât de mult și-a băgat coada politichia aicia? – Din ceea ce știu, în 2004-2005, postul de inspector general a revenit PNL. Eu am fost încredințat de către partid să preiau această funcție, conducerea de partid, și județeană, și locală, au încredere în mine că-n momentul de față aș putea să preiau conducerea Inspectoratului și să termin mandatul cu realizări bune… Eu îmi apăr… liniștea somnului – O pughibală de copchil a scris într-o teză (ca să citeze și el, na, din poezie): Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamurile. Dv. sunteți neam cu primarul Lungu de la Primărie? – Nu, nu. Sunteți a 4-a persoană care m-a-ntrebat, nu am nicio tangență de acest fel. – Da’, politic, sunteți neamuri!? – Rude de partid, da, mai multe mii în județul Suceava; din p.d.v. al relațiilor de colaborare în partid, există relații foarte bune. Nu avem alte relații… – Vă văd, acuma!, simplu, frumos, natural & nevinovat! Ce… ce… mașină aveți? Ce… case? – Locuiesc la părinți, la casa părintească, și mi-am cumpărat, acum un an și jumătate, un Renault Clio în leasing, cu rată la bancă… – Ca să știm peste ani de zile, să vă scoatem ochii! – Noo, să știți că eu sunt un om care prefer noaptea să mă culc liniștit. Ca să nu mai spun că, la terminarea mandatului, vreau să merg iară pe stradă liniștit… – Bag sama c-aveți o liniște care se vede! Să n-o prăpădiți, să n-o… – Nu sunt omul pe care să-l arate lumea cu degetul: Uite, ăsta o fost ăla care, practic, n-o schimbat nimic. Eu voi încerca să schimb, și-n primul rând mentalitatea. – La grea trebușoară vă-nhămați! – …Mentalitatea de lucru la nivelul Inspectoratului. Voi încerca să mă apropii și de oamenii care intră în Inspectorat, să le dau posibilitatea să-și exprime, să-și spună păsul mult mai direct, fără niciun fel de abateri sau fără niciun fel de alte drame postdeclarații…, fiindcă omul când vine nu vine că nu are nimic de spus, un om pe care-l doare ceva… Ca la doctor… – La sfârșitul lunii, anțărț, era mare fast cu Ziua Învățătorului. Se mai lăsa c-o floare, acolo, ba și cu câte-o para! Da, pe vremurile alea sinistre… Ce veți face pentru Dl Trandafir ?… – În ultimii doi ani s-a mai organizat Ziua Învățătorului. Vom încerca poate să ne apropiem, să implicăm mai multă lume în această activitate, nu doar o simplă decernare de diplome sau de flori, poate-așa chiar, eu știu, un dialog, sunt multe chestii… Am să mă consult și cu generalii care sunt acuma și vom încerca să ne apropiem mai mult de personal, de oamenii care au nevoie de noi, cadre didactice, directori, să se simtă că-ntr-adevăr Inspectoratul nu este atât un corp de control, ci este un departament de ajutorare a lor, de îndrumare a lor. În general, greșesc oamenii care lucrează, cei care nu lucrează nu greșesc. Și-atunci, poate că nu putem să sacrificăm niște oameni care, poate dintr-o eroare (ceva s-a-ntâmplat) să-i sacrificăm numai pentru… că pe undeva și Inspectoratul este vinovat dacă se-ntâmplă ceva. Noi trebuie să luăm măsuri astfel încât oamenii să se simtă ocrotiți, colaboratori… – Asta pentru dăscălime! Da’ ceva pt. pughibale?! – Relația părinte-profesor-elev trebuie să capete o altă conotație. Partea socială și cea educațională ar trebui să fie mai legate, în ceea ce doresc unii și față de ceea ce pot da alții; vor fi direcții multe și voi încerca să implic cât mai multă lume în activitatea de acest gen, nu să se simtă cineva dat la o parte… Eu în niciun caz nu intru în Inspectorat, cum s-ar mai putea vehicula la alții, cu un gând de răzbunare asupra cuiva. Eu vin cu gândul de colaborare, colaborare constructivă pentru Învățământ. Cine este? Ce-a făcut până acuma? De ce-a făcut?!, nu mă interesează. Atâta timp cât este un colaborator bun, devotat și vine cu lucruri noi și ceea ce se hotărăște și aplică, nu există absolut niciun fel de problemă. – Romantic & utopic!? – Nu. Eu nu mă gândesc la schimbări revoluționare gen să luăm, să facem – nu! Eu realitatea o știu, atâta timp cât am fost la Liceul de Informatică… – Câți ani de catedră? – 14. Cu profesorii trebuie să lucrezi foarte atent, profesorii sunt niște personalități, în general, vor să exprime, au puncte de vedere care destul de greu poți să le contrezi, de obicei găsesc oricând, la orice oră, o motivare. Până la urmă trebuie găsită, totuși, o linie de comun acord, sunt alte condiții, alte pretenții, nu mai e ce-o fost (sau măcar până-n 2000). – Părinții pot să aibă garanția că, la a IX-a și la a XII-a, că Admiterea/Bac-ul se vor derula sub semnul corectitudinii? Folclorul vorbește că se umblă cu parale… – Noi trebuie să aplicăm legislația de la momentul de față. Că mai sunt lacune… Totul merge pe legislație. Acuma facem noi ceva deosebit de revoluționar față de alte județe, nu știu dac-ar fi momentul! Dacă ar fi bine pentru copiii noștri. Noi trebuie să facem ceea ce se face și-n alte județe. Ceea ce trebuie e obiectivitatea celor care păzesc la examene. Cei care păzesc la examene sunt oameni care, după părerea mea, trebuie să aibă… – O să aveți și pârghiile de control? – Eu preiau ceea ce este, numai că în două săptămâni… – Dar cu Dv. începe Admiterea, cu Dv. se dă Bac-ul… – Eu intru direct într-o perioadă foarte grea a anului școlar… – …Bag samă c-aveți structura, capacitatea de rezistență! Ce sport faceți? – Am făcut handbal… – La Bernicu? – Da, da, la dl Bernicu; am jucat și-n timpul universității… – Mie mi-ați îngăduit să vă spun Lucian! Cui o să mai acordați… licența asta? – Oricărei persoane care nu vine la mine cu ideea de a întâlni o persoană simandicoasă. Nu. Discutăm de la om la om. – Cine vă poate bate în ușă?! – Oricine! Absolut oricine. Începând de la o persoană care, să spunem, poate, datorită vieții, trăiește de azi pe mâine. Și până la prefect sau ministru sau oricine… Oricine vine, în momentul în care vine la mine, eu sunt acolo. Și voi încerca să-l îndrum (dacă nu pot eu direct) ce să facă, în Inspectorat sunt persoane mai avizate ca mine, și să-l ajute. – O să venim să ne convingem! – Oricând! Și chiar aștept de la Dv…. – Cu presa, cum vă veți purta? – Presa, oricând este binevenită. – Astăzi? La ce oră? – Astăzi la ora 9, chiar la Inspectoratul Școlar… – Vă dorim o carieră strălucită! Iar, pe traseu, să nu/să nu vă prăpădiți seninătatea și surâsul sănătos! Și, de asemenea, să ne mai promiteți că ne dați tot nouă primul interviu și… ii… când vă va fi sfârșitul de demnitar școlar! – Când o fi! Eu am spus: o lună, două, un an să stau acolo, am să-mi fac treaba de la început până la sfârșit! Deci, eu nu vin cu ideea că trebuie să plec când voi pleca. Îmi fac treaba atâta timp cât sunt. Cât nu sunt, nicio problemă, eu nu sunt omul care să mă lipesc de scaun… – Pot să vă mai întreb câte telefoane de îmbărbătare și felicitare ați primit sâmbătă? – Am primit multe, nu știu, peste 20, 30… Am primit multe… – Cineva spunea că atâta vreme cât vei fi fericit, vei avea mulți prieteni! Deie Domnul ca amicii să vă caute și la răstriște & jele! – Eu, prietenii care mă caută în momentele în care, hai să spunem, am ajuns, daa, așaa…, am un semn mare de întrebare!? Prietenul ăla care m-a ajutat ș-atuncia când am avut și eu niște probleme, că orice om are probleme în viață, și-acuma mă caută și-mi spune, într-adevăr, accept asemenea declarații. Bun, sigur că sunt prieteni și prieteni, o știți f. b… A notat DUMI BRAD, amical

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: