Suma totală pe care i-a împrumutat-o a fost de 45.000 de euro! Cu greu, i s-au restituit, în 2005, 2.320 euro și, pe 3 martie 2007, 8.000 euro. Pentru restul sumei, se judecă…
VIKTOR WOHLRAPP (născut în 1923, în comuna Frumosu) a plecat din țară de mult, din cauza războiului al doilea mondial, pentru că era etnic german. A păstrat însă imaginea copilăriei și adolescenței petrecute la Frumosu. Iar când vreun român dintre cei care ajungeau în Germania îl căuta, făcea tot ce este cu putință pentru a-i fi gazda cea mai bună. După 1989, a venit de mai multe ori în țară și astfel a cunoscut mulți suceveni. Toate acestea sunt lucruri obișnuite, banale, veți spune. Însă, pentru Viktor Wohlrapp din Passau, Germania, cunoștința cu GHEORGHE GHEAȚĂ din comuna Botoșana a fost de rău augur.
Ne-a spus-o chiar bătrânul neamț, mai întâi într-o scrisoarea adresată redacției „Crai nou”, apoi prin viu grai, când ne-a pus la dispoziție și copiile a patru declarații date de Gheorghe Gheață, cu care a ajuns să se judece, pentru recuperarea a 34.680 de euro din împrumutul în sumă de 45.000 euro! Viktor Wohlrapp ne-a povestit pățania sa, marcat de cele prin care trece și asistat de soția sa, nemțoiacă get-beget, care nu înțelege cum se poate ca să faci un bine așa de mare și să primești numai rău. „În urmă cu câțiva ani, Gheorghe Gheață a venit la mine, în Germania, și m-a rugat să-i împrumut 2.000 de euro, că-i capăt înapoi când vin iar în România. Și s-a ținut de cuvânt. La vreun an după asta, mi-a telefonat și mi-a spus că i s-a stricat cutia de viteze de la buldog (mașină mare de transport – n.a.), că a căutat prin toate părțile, dar n-a găsit. El cumpărase buldogul de la cineva din Rădăuți, care i-a spus că l-a adus din Germania, dintr-o localitate cam la 50 km de mine. Mi-a spus să mă duc acolo și să văd dacă are și să spun să-l țină, că vine și-l cumpără. A venit la mine, a stat vreo săptămână și mi-a spus să-l ajut, să-i împrumut 45.000 de euro. I-am dat banii și a cumpărat mașina. Mi-a spus că are o bucată de pământ, pe care vrea s-o vândă, că are vreo 4-5 zâmbri (tăurași – n.a.), și capăt banii înapoi. Asta era în martie 2005. A spus că în iunie, când merg în România, îmi dă banii. Când am venit în România după bani, s-a sucit, s-a învârtit și mi-a spus c-o să-i capăt într-un an”. Totuși, cum de s-a încumetat Viktor Wohlrapp să împrumute o sumă așa de mare? „Am fost la el și am văzut că are o gospodărie mare și am crezut că-i om de cuvânt. După ce m-a tot amânat, la un moment dat a spus că dacă vreau banii trebuie să vândă mașina. <>, mi-a zis. Mai știam pe cineva de aici (din județul Suceava – n.a.), care-mi telefona și-mi spunea ce și cum. Acela mi-a spus că Gheorghe Gheață a vândut capul mașinii (cap tractor) cu 30.000 de euro și așteaptă să vândă și semi-remorca. I-am telefonat și i-am spus să-mi aducă cei 30.000 de euro și când va vinde celălalt capăt să-mi aducă diferența. <>, zicea. Am așteptat, dar n-a venit. I-am telefonat din nou și mi-a spus că <>. N-a venit. Am venit eu iar aici și l-am întrebat ce-a făcut cu banii din vânzarea mașinii, de nu mi-a restituit împrumutul. Că asta și aceea, și-ncolo, și-ncoace, s-o învârtit și a zis că într-un an are să mi-i deie. Iar într-un an? Când am văzut că mă tot duce cu vorba, că nu se ține de cuvânt, i-am zis că nu mai vreau s-aștept și gata!” Neamțul s-a supărat și, la începutul lui martie a.c., l-a dat în judecată. După ce a deschis acțiunea, pe 3 martie, Gheorghe Gheață a mers la Frumosu, la Viktor Wohlrapp, și i-a restituit 8.000 de euro. Trebuie menționat că Gheorghe Gheață a recunoscut că a primit împrumutul pe bază de chitanță de mână prin patru declarații, date în 2005, 2006 și 2007. Tot prin ele se angaja că-i va restitui banii, la termene pe care le tot prelungea de la o declarație la alta. Având în vedere toate acestea, instanța l-a obligat la plata diferenței de peste 34 mii euro și a cheltuielilor de judecată, iar de la data de când a spus că va plăti și o dobândă în procentul stabilit de bancă (din 3 martie a.c.), și la plata dobânzii. „Gheorghe Gheață a făcut recurs, invocând faptul că ar mai fi trimis bani în Germania, printr-o firmă de transport. Dar nu are nici o dovadă și nici măcar nu specifică numele firmei de transport și al persoanei prin care ar fi trimis parte din împrumut. Probabil, vrea să lungească procesul cu încă 1-2 ani. Sper ca instanța să înțeleagă că este de rea-credință, că minte. Bani ar fi avut pentru restituirea împrumutului, că doar a vândut camionul și are și alte bunuri. Dacă ar fi fost de bună-credință, îmi dădea cei 30 mii euro luați pe capul-tractor. Pe semi-remorcă a luat 18 mii de euro. De ce n-a restituit împrumutul? De asta spun că-i de rea-credință” – ne-a mai declarat bătrânul neamț. Viktor Wolhrapp a ajuns la 84 de ani. Cât timp mai poate el să se lupte pentru banii lui? Cât timp poate să aștepte până i se va rezolva necazul cu ajutorul instanței de judecată? Nimeni nu poate să știe. Dar poate, cine știe, la termenul următor instanța va da o sentință definitivă și irevocabilă. Care, ținând seama de probele existente, nu poate fi decât în favoarea lui.
Comentarii