Efectele aderării…

În România – boschetar, în Italia – „boier“

Un sucevean, care s-a îmbolnăvit de TBC, a fost vindecat și tratat de italieni regește > În momentul de față, nu-și dorește decât să rămână cât mai mult în „Madre Italia”
În România, în Suceava natală, Benu Hanțel abia anul trecut a scăpat din ghearele sărăciei crunte. Multă vreme fusese boschetar sadea, obligat să doarmă pe unde apuca, să mănânce te miri ce. Alungat din scară de bloc în scară bloc, vara n-ar fi fost o problemă, dar iarna era „jale curată”; Benu a trăit cum a putut. La 49 de ani, fără serviciu, fără domiciliu, fără prieteni adevărați, a fost întruchiparea perfectă a proscrisului, până când l-a întâlnit pe patronul X, care avea nevoie de ajutor la construcția unei case. Nimeni nu știa ce studii are și ce făcuse până la 49 de ani. Unii spuneau că e inginer, dar ceea ce recunoșteau toți era talentul de grafician. Stătea în parcul „Trei bărboși” și, uneori pentru o votcă, alteori pentru nimic, făcea portrete în cărbune sau mină de pix. Nu prea avea foi A4, câteodată nici cărbune sau pix, dar se descurca. Jumătate din obișnuiții parcului au acasă portretele făcute de el.
 

Pe urmă patronul cu casa n-a mai avut nevoie, la un moment dat, de serviciile lui, iar Benu a plecat în Italia, pe urmele unei foste iubiri, aproape măritată cu un localnic de 70 de ani, femeia promițându-i că îl va ajuta. Nu l-a mai ajutat. Ne-a scris zilele trecute din Modena, via Cimitero, San Cataldo 117, ”Porta Aperta”. Un fel de casă de odihnă destinată oamenilor străzii, sub patronajul Bisericii catolice (Centro d’Accolienza Madonna del Murazzo). „Poate nu v-aș fi scris niciodată nimic, dar tocmai am primit un pix și m-am gândit să-i fac proba. Sunt bine. Am ajuns în Italia anul trecut, în prag de iarnă. Nu cunoșteam limba, am dormit pe unde am apucat. Românii pe care i-am întâlnit nu mi-au folosit la nimic. Toți se fereau să mă ajute, ca nu cumva să mă șmecheresc. Unul singur mi-a spus unde să-mi pun capul, avertizându-mă că acolo sunt șobolani… Au fost și șobolani… Am plecat în Modena, un orășel aproape de Bologna. Flămând, obosit, bolnav (din țară), am căzut pe caldarâm. M-a luat Salvarea, mi-au pus mască pe gură, am fost dus la spital și internat cu diagnosticul de TBC. Am stat în spital două luni, timp în care mi s-a administrat un tratament strict și riguros. Nu spun condițiile din spital – singur în cameră, televizor cu telecomanda la capul patului, muzică, balcon, terasă, trei mese pe zi, la pat. Câți români ar vrea să-și petreacă un astfel de concediu?” În momentul de față, Benu a fost transferat, după cum ne-a spus, până la completa restabilire, în Centro d’Accolienza Madonna del Murazzo. „Sunt în grija unui lucrător de la un birou care se ocupă de imigranți. În momentul în care doctorul pe care îl vizitez lunar consideră că sunt potent pentru „lavoro”, acest domn care se ocupă de imigranți se va ocupa de întocmirea actelor legale pentru permisul de muncă”, ne mai scrie cetățeanul unional. Și încă ceva, ca o cireașă de pe tort: „Nimic în lumea asta, niciun cuvânt din toate limbele vorbite pe pământ, nu-ți poate unge și alina necazul din suflet ca o înjurătură românească, din adâncul amarului. Ce tămăduitor sună: „Tu-i neamu’ nevoii!” Ne-a trimis și o caricatură sugestivă cu „Madre Italia”…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: