Redobândirea Fondului Bisericesc

Hotărârea Tribunalului Suceava de a face dreptate în cazul Fundației Fondului Bisericesc a fost salutată, așa cum se știe și din presă, cu recunoștință de Î.P.S. Arhiepiscop Pimen. Este primul semn clar că justiția s-a aplecat cu răspundere și, de ce să n-o spunem?, cu curaj asupra acestui dosar, iar argumentele din cele câteva mii de pagini, printre care și extrasele de Carte Funciară, sunt zdrobitoare în favoarea proprietății Fondului Bisericesc din Bucovina asupra acestui fond forestier. Cu ani în urmă, „maeștrii dezinformării”, și sigur nu dezinteresat, lansau „ideea” că Biserica a fost doar administrator. Ulterior, directorul Oficiului de Cadastru Suceava a afirmat că, din punctul de vedere al acestei instituții, Biserica din Buco-vina este proprietarul îndreptățit al celor peste 192.000 ha de pădure. Or, înscrisurile cadastrale nu sunt altceva decât „cărțile de identitate” ale proprietăților. Hărțile silvice, Monitoarele Oficiale dintre anii 1925-1949, Bugetele de venituri și cheltuieli, Regulamentele de organizare și funcționare ale Fondului Bisericesc etc. sunt alte „piese grele” ale acestui dosar, acte de netăgăduit pentru orice om de bună credință.

 

Și totuși… În ultimii ani, persoane și instituții care nu și-au aruncat măcar o singură dată ochii peste aceste argumente tot au ținut-o cu „administratorul”. După mintea lor „luminată”, în anul 1949 Statul Român și-a confiscat propria proprietate!?! Astăzi se restituie castele, palate, sute de hectare și alte multe proprietăți unor persoane fizice și juridice, unor culte istorice, numai Bisericii Ortodoxe, nu! De ce oare? Nu-i un secret pentru nimeni. Această proprietate a constituit, și încă constituie, una din marile surse de corupție din România. Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI), cu sprijinul Asociației Jurnaliștilor de Investigație Danezi, a realizat o amplă cercetare asupra fenomenului traficului ilegal de lemn din județele Suceava și Harghita. Acest dosar al „lemnului negru” aduce dovezi certe că prin societățile controlate de funcționari ai R.N.P. și de grupurile politico-economice, care au făcut jocurile în domeniul exploatării lemnului, pagubele provocate de tăierile ilegale au fost estimate la circa 1,5 miliarde dolari !!! Banca Mondială, oficiali și organisme europene confirmă statisticile de mai sus. Până acum Suceava a fost „țara” în care s-a furat ca-n codru și nimeni n-a pățit nimic… Cele câteva cazuri de „pești mici”, cu 3, 10 mc tăiați ilegal, și scoși ispășitori, au arătat clar că s-a dorit doar aruncarea unei perdele de fum asupra afacerilor cu adevărat importante și mimarea eficienței autorităților silvice. Concluziile sunt limpezi: cantitatea exploatată depășește de câteva ori cota aprobată de R.N.P. – cu ce drept, cu a cui aprobare?!! -, iar impactul ecologic va fi devastator … Și acum un elementar exercițiu de logică. Acel miliard și jumătate de dolari „produs” de mafia lemnului a ajuns, în mod cert, în niște conturi și buzunare. Cei care s-au dedulcit la această mană silvică vor renunța oare atât de ușor ca proprietatea să fie retrocedată „popilor”? Mesajul „autorităților” este clar: ne așteaptă încă procese grele și îndelungate. Opusul acestei situații ar fi o justiție rapidă și eficientă. Retrocedarea proprietăților este singura soluție de a mai salva ceva în Bucovina. De aceea, în acest context, decizia Tribunalului sucevean, care a îngrijorat serios pe mulți dintre „actorii” acestor megaafaceri, pentru noi nu poate fi decât de bun augur … Decizia scoate însă „la suprafață” și cugetele ascunse ale multor inimi. De exemplu, cea a fratelui Onofrei Orest, vremelnic prefect al județului. Deși timp de luni de zile a afirmat că prioritatea mandatului său (de factură liberală) va fi această retrocedare, între timp, odată cu apariția pe firmament a megaconcernului austriac în tocarea lemnului din România, și nu numai, brusc l-a prins amnezia. Acum are timp să ironizeze Biserica Ortodoxă din Bucovina cu „topul” revistei Forbe’s. I-am sugera, desigur amical, s-o facă în cadrul unor „adunări” private și nu în calitate de prefect al tuturor cetățenilor județului. Ce să mai înțelegi din „opiniile și atitudinile” bietului prefect? Când justiția respinge solicitarea Bisericii, îi confirmă decizia de președinte al Comisiei Județene de Fond Funciar, dar și atunci când soluționează favorabil, tot lui îi dă dreptate?! Totuși, justiția a „greșit” nepermis de mult, n-a ținut cont de dorința domniei sale de a fi întrebat și consultat, sugerându-i că este doar prefect și nu prim-secretar. Domnul primar Ion Lungu s-a mărginit, cu îndreptățire credem, să constate situația: „Deocamdată lucrurile nu au fost definitiv și irevocabil judecate”. Adevăr grăiește afirmația sinceră a domnului Gavril Mîrza: „Sunt convins că justiția este corectă… mai ales că atâția politicieni din țară, care aveau la îndemână toate pârghiile, nu au făcut nimic în sensul ajutării Bisericii”. Vă mulțumim, Domnia Voastră, pentru momentul de sinceritate! Un singur lucru este clar: salvarea monumentelor din Bucovina și asistența socială, atât de necesare acum, pot fi asigurate nu prin demagogia politicienilor sau sărăcie (chiar cea a Apostolilor), ci prin actul de dreptate al retrocedării unei proprietăți, confiscate pe nedrept de statul comunist, către singurul proprietar îndreptățit, Fundația Bisericii din Bucovina. Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților