Zona lipsită de „E”-uri
Oamenii de știință, literatura de specialitate, nutriționiștii sunt la unison când afirmă că asocierea cărnii cu produsele amilacee (amidon) este dăunătoare sănătății • carne de vițel și de mânzat îmbietoare, având culoare roz, aspect plăcut, ce transmite mesajul de cumpărare, dar care nu poate fi masticată nici după trei ore de fiert, fiind tare, ațoasă, evidențiind faptul că animalul a fost adus în hală imediat după sacrificare, fără să se țină cont că acesta trebuia să stea cel puțin 12 ore în repaus pe cârlige, în abatoare, așa cum ar trebui să cunoască și să asigure asistența veterinară la sacrificare, pentru a îndepărta rigiditatea cadaverică și a diminua prezența acidului lactic în musculatură • pastă de tomate de 24°, 28° concentrație, livrată sub licența unor SRL-uri „căpușă”, care preiau pasta de tomate produsă de fabrici de tradiție și o înmulțesc prin adaos de peste 20 la sută de amidon și sare, colorând produsul cu roșu viu, folosind un colorant netrecut pe etichete. La fel și cu amidonul. Și astfel, dacă eliminăm amidonul și sarea, rezultă că am cumpărat un „bulion de tomate” cu 12°, 14° concentrație, ceea ce este un atentat la buzunar • pește congelat la care glazura de gheață de peste 10 la sută „acordată” comerciantului de către furnizor este plătită de noi, consumatorii, fiind inclu-să în preț. Mai remarc și faptul că în foarte multe magazine se află la vânzare pește congelat „ars” de repetate congelări și decongelări, cu grăsimea oxidată, râncedă, practică inadmisibilă, interzisă, fiindcă poate provoca toxiinfecții alimentare. În aceeași situație se află și unele sortimente de pește afumat, în special macroul. Acesta, în proporție covârșitoare, este afumat la cald, până la stadiul de pastă, lipsit de fermitate. Pream-balat, peștele afumat la cald este un produs foarte perisabil și ar trebui să aibă maximum 72 de ore termen de valabilitate, dar stă, bine mersi, luni întregi în galantare. Astfel cumpărăm medii de cultură gata însămânțate cu o floră sau o faună mai mult sau mai puțin patogenă, pe care o introdu-cem în organism • arahide prăjite caloric cu sare sau în ulei, preambalate în pungi ermetice, cu gust de rânced. Iar expunerea în rafturile magazinelor la peste 25° C accentuează fenomenul de râncezire, favorizând și mucegăirea, în urma căreia apar produși de descompunere bogați în aflatoxine, substanțe cancerigene! • măsline prost fermentate, cu pulpa tare sau foarte moale, cu gust amar, de mucegai, cu atac anterior de viermi (Dacos), uneori neuniforme ca mărime și calibru, într-o saramură adăugată și care, în piețe, se vând în praful străzii • vinuri vărsate cu 6°, 7° concentrație alcoolică, în loc de 10°, 11°, 12°, unele excesiv de dulci, prin folosirea unor practici inadmisibile, căci, pentru a masca borșirea, creșterea acidității volatile, se adaugă zaharină, aspartan sau ciclamat, uneori chiar alcool (pentru a stopa fermentația), rezultând o licoare ce-ți taie apetitul după primul pahar • la fel de prost stăm și la disti-latele autohtone cu preten-ții de coniac sau whisky. Acestea sunt „înnobilate” pe etichete cu 5 sau chiar 7 stele, ceea ce ar presupune o învechire în butoaie de stejar timp de 5 sau 7 ani! Dar când le guști, te izbește alcoolul arzător, necatifelat, neînve-chit, ceea ce arată faptul că au fost fabricate în 24 de ore, colorate cu infuzie de ceai sau caramel și cu adaosuri de bonificatori artificiali ce imită sortimentul • citrice nere-parisite (adică neîndepărate cele care sunt stricate), vân-dute pe principiul alba-neagra și pe care le descoperi stricate când ajungi acasă. În piețe, acestea se vând uneori sub temperatura de îngheț, deve-nind amare după dezgheț, cu deprecierea consistenței • banane de culoare neagră, deteriorate de expunerea la tem-peraturi sub +2°, +3°, sau cu stadiul de coacere expirat, se vând cu reducerea prețului, în loc să fie scoase din consum ca produse expirate sau neco-respunzătoare calitativ. Este cunoscut faptul că, în acest stadiu, în conținutul lor s-au format produși de degradare ce provoacă deranjamente digestive, mai ales la copii! În acest micro-haos, apar într-o voioșie greu de oprit o sumedenie de produse ali-mentare neomologate tehnic și sanitar, produse care nu au fost trimise în anchetă pentru a fi agreate de consumatori și apoi fabricate cu acordul or-ganelor de specialitate și avi-zare. Acestea, în foarte multe cazuri, au parametrii inexpre-sivi, cu un termen de vala-bilitate necorelat cu posibi-litățile de păstrare în rețeaua de desfacere, cu introducerea de antioxidanți, stabilizatori cunoscuți și necunoscuți, un amalgam de substanțe chimice organice și neorganice, care se întrepătrund și influențează reciproc, generând substanțe nocive, dăunătoare organismului și sănătății. Nu pot să nu mă opresc măcar la un singur exemplu, la clasicul „Parizer”, un preparat românesc, care aproape că putea să poarte elementele unui produs cu denumire de origine, apreciat de consumatori. Calitatea acestui produs era aceeași, în șarje diferite, evidențiind seriozitatea fabricanților în alegerea cărnurilor și a repetării rețetelor de fabricație. Acum acest produs este suma tuturor subproduselor de abator, a MDM-urilor, șoricilor, zgârciurilor, flaxurilor, apo-nevrozelor, a sărurilor și coloranților, la care a pus capac adaosul de amidon, rezultând un produs dezechilibrant în dietele impuse și care mai bine s-ar numi „deșeu” sau furaj alimentar! Toate acestea m-au determinat să nu mai cumpăr parizer! În rest, suntem ademeniți cu etichete frumoase, aspectuoase, dar pe care, în majoritatea cazurilor, sunt trecute numai adresa, nr. de fax, e-mail etc., fără să cunoaștem actul normativ, ca să nu mai vorbim de componentele de bază sau de aportul nutritiv. Sunt un amărât de pen-sionar mai mult sau mai puțin avizat, și mă opresc aici cu exemplele. Care sunt mult mai numeroase! Nu fac un rechizitoriu, dar nici nu pot să rămân indiferent la faptul că, în rețeaua de desfacere, recepția calitativă este sublimă, dar în multe cazuri lipsește cu desăvârșire! Mai face cineva o recepție calitativă și pe bază de analize de laborator, cu specialiști, pentru a opri și a returna la fabricanți de la depozitele angro sau de la magazinele de desfacere? Cine, unde, când, cum? Aceasta ar constitui de fapt adevărata protecție a consumatorilor. Rămân cu ideea că nu se face nimic în această direcție. Nu s-a creat până în prezent nici un precedent care să sensibilizeze fabricanții și comercianții, pentru creșterea calității produselor alimentare. Aceasta ar însemna și un control exigent la recepție, pentru ca asemenea produse să nu ajungă la desfacere. Nu am remarcat până în prezent nici o acțiune promoțională pe teme de calitate, care să pornească de la vreo autoritate în materie, nici o expoziție cu produse necorespunzătoare calitativ, nici o dezbatere pe această temă, cu participarea consumatorilor și cu valorificarea propunerilor lor. Anual, sunt ierarhizate societățile de stat și particulare, oamenii de succes financiar, dar o ierarhizare, un clasament pozitiv și negativ al celor care produc bunuri alimentare încă nu s-a realizat. De asemenea, nu s-a întreprins nici o acțiune care să stimuleze creativitatea și competitivitatea producătorilor, concurența pozitivă pentru a fabrica și livra, spre exemplu, cel mai bun cașcaval, salam, pâine etc. și care, la final de an sau după o anumită perioadă, să aibă un clasament. În acest fel cred eu vom realiza convergența între prin-cipalele forme de manifestare a relației noastre cu produsele alimentare: să fie motivate financiar, să nu dăuneze sănătății, să fie nutritive și cu proprietăți senzoriale care să satisfacă.
Comentarii