Un punct de vedere

Batista pe țambal

Motto: „Oameni politici, bunii noștri frați,
Noi v-am cedat și ranguri și proporții.”
(Adrian Păunescu, Manifest pentru sănătatea pământului)
Se spune, nu știu cu câtă îndreptățire, însă nimic nu-i mai adevărat ca zvonul, că UE are un scenariu pentru teritoriul României noastre: va face aici o țară țigănească, trecând-o, mai întâi, prin forma de placă turnantă pentru toți țiganii din Europa. De altfel, Mădălin Voicu, mai român decât foarte mulți români, ne-a avertizat să fim atenți, ca să nu se scrie România cu doi „r”, dar se pare că avertismentul a fost luat drept o glumă. Puțini își mai amintesc de „Țiganiada” lui Ion Budai-Deleanu, de încercarea țiganilor de a-și crea un stat al lor, din care s-a ales praful, deoarece țiganii nu se înțelegeau între ei. Textul epopeii este greu de digerat, însă mass-media, politicienii și toți cei care se simt bine în marea bulibășeală post-aderare, prezentându-l dramatizat, de dimineața până seara, l-a făcut digerabil. România s-a transformat într-o imensă șatră, adeverindu-se ideea, pe care contează europenii, că românii și-o vor face cu mâna lor, ei numai ne vor ajuta să ne smolim la față, că la suflet suntem ca „Cioara” lui Topârceanu. Pe de altă parte, nu poți să nu observi că menținerea unei Românii în spațiul ei ancestral este, în primul rând, o problem de demografie. Ei se înmulțesc prin buruieni, pe sub garduri, în tot locul, ai noștri nici în puf: noroc de Columbeanu care se dă în stambă pe bani negri!
 

Să nu fiu înțeles greșit. Nu am nimic cu țiganii, nu sunt rasist, am spus totdeauna că statul român, românii, din ve-chime și până astăzi, au greșit față de țigani, i-au margina-lizat, deși ei au avut, încă mai au, o afinitate pentru români: o bună parte, poate cea mai mare, și-au lăsat limba, portul și religia, adoptându-le pe cele românești. Eugen Barbu, în „Principele” ne arată, în mod practic, influența reciprocă, cum a pătruns gena țigănească printre români! Totuși, nu-i de crezut că lipsa de înțelege-re, de unitate de vederi, chiar în problemele mari, mersul cu jalba-n proțap, la curți străine, ar fi din gena aceea prelinsă de pe șatră, ne aparține organic, sunt marcă a societății românești. Să ne amintim că tracii, cei mai numeroși după indieni, erau dezbinați, n-au putut deveni o forță; la fel geto-dacii, numai niște mari per-sonalități ca Burebista și De-cebal i-au putut uni pentru scurt timp. Dezbinați politic sute de ani au fost și românii care, între timp, au învățat – spectacol degradant – să mear-gă cu jalba-n proțap la Subli-ma Poartă și la alte Curți. Până nu demult, parte din recla-magiii trăitori în România socialistă se adresau cu pâra la ambasada U.R.S.S. din Bu-curești, din vigilență re-voluționară. Când, cu o seară înainte de a pleca la Bruxelles, Preșe-dintele amenința că va da în vileag ce avea pe suflet, adică să meargă cu jalba-n proțap în Parlamentul European, m-am simțit atât de umilit, încât am zis ca procedura de destitui-re să înceapă cât mai repede. Noroc că și-a dat pe seamă și a lăsat-o mai moale, dar nu s-a putut abține total de a-i apostrofa pe dușmanii reali, imaginari sau potențiali. Este greu de înțeles cum de insti-tuțiile cele mai înalte în stat – Președinția și Guvernul – se pot transforma în întreprin-deri naționale de produs lături. Te poți întreba cum de cei doi oameni cu cele mai înalte funcții în stat, cărora noi le-am dat investitura să ne re-prezinte, se pot coborî la nive-lul de țață ideologico-electo-rală, care, cu furca-n brâu, pleacă în sat, pe la surate, mai mult pentru bârfă decât pentru tors. Comparația cu doi câini comunitari, răi și colțoși, nu-i avantajează pe câini; sunt mult mai răi oamenii, pentru că, nu-i așa, vă amintiți: „Un câine i-a mușcat mâinile / Și-a murit turbat câinele!”. Cei care asis-tă de pe lături, în loc să-i des-partă, să-i calmeze, toarnă gaz pe foc, îi asmuță ca să se sfâ-șie, să le rămână prada lor. A-junge Domnilor, opriți-vă con-testatari, „e suficientă o mă-ciucă la un car de oale”, „cio-cul mic și la voi și la noi”, tră-geți-vă pe seamă și recunoaș-teți că Țara are alte priorități. Oare nu vă spune nimic faptul că n-am știut să negociem aderarea la UE, că acum vin pe capul celor ce n-au fost în-trebați dacă vor sau nu intra-rea în lăudata alianță fel de fel de interdicții și restricții? Câți dintre cei propuși pentru a ne reprezenta în Parlamen-tul European cunosc nevoile României reale? Eu, poate și alții, nu vreau să fiu reprezen-tat doar de „fata lu’ Tata” care și-a făcut educația prin saloa-nele de modă și vede Româ-nia prin sfârcurile sutienului. Iată de ce ultimele acuze, invective, care alimentează marea păruială, nu-mi mai spun mare lucru, m-aș aco-peri cu indiferență, dar nu pot (nefiind implicat direct, stră-duindu-mă să fiu echidistant) să nu observ, așa cum ar fi bine să se facă în orice analiză, și latura pozitivă, estompată de atâtea umbre, încât nu mai poți deosebi griul de negru. Să fim drepți cu Președintele. Inițiativa lui de a vizita Republica Moldova, chiar dacă și acolo a făcut băi de mul-țime, de a tempera elanul antiromânesc al lui Voronin, de a înființa încă două consulate, la Bălți și Cahul, pen-tru acordarea de vize, dar și cetățenia română românilor din Republica Moldova, este de toată lauda și ar fi meritat mai multă atenție din partea politicienilor și a opiniei pu-blice. Mă așteptam ca măcar „societatea civilă” să se rupă puțin din iureșul analizelor politice și să se oprească a-supra unei probleme cu ade-vărat importante. Diriguito-rii de la Chișinău au avut timp să-și tragă sufletul și acum a-creditează ideea că republicu-ța lor fără viitor politic poate singură să se integreze în Europa, fără România. Or, o politică de clarviziune de la București ar trebui să le dea de înțeles, apoi să-i convingă pe toți voroninii, că drumul lor spre UE trece prin Româ-nia. Mă tem că îndepărtarea ministrului de externe, Mihai-Răzvan Ungureanu (miniștrii de externe n-ar trebui schim-bați ca ciorapii!) va îndepărta și mai mult data când vom muta „Cortina” pe Nistru. Cel debarcat are tot timpul să mai fie ministru. Este suficientă o doză de optimism politic: „Fii zelos, asta nu-i ultima Came-ră”. Întărtați la culme de avan-tajele pe care le-ar obține din „cearta contrariilor”, nici gu-vernanții, nici partidele n-au observat că în Transilvania mândra „divizie secuiască”, care nu poate fi decât o orga-nizație paramilitară, își face pregătirea, în vederea unui alt 15 martie, care să le aducă autonomia teritorială. Dacă cumva se ascund în spatele tradiției militare (la 1848 di-vizia lor a omorât mii de români, iar în 1918 a trebuit să fie dezarmată) să li se răs-pundă cu o altă tradiție: re-înființarea regimentelor ro-mânești de graniță, măcar cel de la Năsăud. Oricum, SRI ar trebui să informeze opinia publică despre activitatea an-tiromânească secuio-ma-ghiară.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: