Morții mă’sii… Europa !

Greu e de trăit, fraților, suratelor, da’ bag sama că tare greu e și de… murit, muică! Să-ți vie să mori, nu alta! Ba nu! Că e scumpă distracția. După vite, bârsane, măgari și porci, pre unde onor Uniunea Europeană ne-a dăscălit ce și cum de-acum încolo, la deal și la vale, uite că nici morți nu scăpăm de pedagogia mămoasă și tătoasă (alt Big Brother?!) emanată prin cele ochioase cancelarii evropenești. Și uite cum ar deveni (cum ar trebui să devină) în chestia asta, care, vrem au ba, până la urmă ne privește pe toți. Ai putințică răbdare? Atunci, feții moșului Dunitru, ia’n ascultați ’mneavoastră la mine poveste. De poveste… Că doar mâne-poimâne anu se pornește. Și începe. Începe 2007 a ura și a țipuri, ooo, ce de utopice investiții de speranță printre mioritici! Ședeți blânzi – ședeți blânde (și… cumincioare): schimbarea domniilor – bucuria nebunilor. Și vorba Bolintineanului poet (ăla c-o fată tânără pe patul morții): minuni’ n ziua de astăzi nu văd a se mai face. Boon! Și de la capete…

 

Din 2007 – au început să cotcodăcească ele presele, gaițele – morții vor fi îngropați în sicrie ecologice și vor fi echipați cu țoale biodegradabile, iar priveghiul se va ține obligatoriu în capele autorizate. Cel mai ieftin sicriu pentru o înmormântare… europeană (că parcă mai contează!) va costa 12 milioane de leușori vechi, iar normele UE obligă pe… cioclii de pe la pompe funebre să vândă copârșeuri cu grosimea de minimum 3 santime, ee. Acestea trebuie să aibă căptușeală biodegradabilă și să fie prevăzute cu… epuratoare!! Cea mai ieftină dublură de acest soi pentru sicriul ecologic costă 28 de euro, iar cea mai scumpă sare, hăăt colea, de 160 de euro. Copârșeul tre’ să aibe, dee, e-pu-ra-tor, rr. Săracii strămoșii noștri, că n-au avutără! Care să filtreze tot ce înseamnă micro-organisme, așa încât resturile umane să nu pătrundă în mediul ambiant, vezi Doamne! Acum, cel mai ieftin epurator costă, acolo, un 25 de euro, iar unul mai… jmecher, mai performant poate ajunge la 75 de euro. În sicriele de care facem vorbire (și nu-s deloc o utopie), domnii morți se vor hodini echipați în straie bio-de-gra-da-bi-le, lele, și încălțați cu mergători, cu pantofi, ca la-laa, iertă-ciune!, prezervative și seringi: dă unică folosință. O pereche de încălțări biodegradabile costă între 10 & 15 euro. Și lucrușoarele nu se opresc chiar aci… Tot de la 1 ianuar, ro-mânașii (rufoși și rupți în posterior, vorba Cristoiului) vor trebui să renunțe la cutuma, la obiceiul potrivit căruia mortul trebe ținut și privegheat 3 zile în casa în care a locuit. Normele evropenești (alt Big Brother, v-ați săturat de ruși, las’ c-o să-i regretați, ca și pă Ceaușescu, mintenaș!), normele, spuneam, vor obliga familiile defuncților să-i depună în capele autorizate, iar priveghiul să se ție în țin-tirim… Măăi, să hie ! Babele din Drăgoiești (și cu boșorogii a-ferenți vizați), emoționate foar-te, deja au luat act cu mândrie defunctă! Se vor conforma cât ai zice pește… prăjit! Dacă e ordin, cu plăcere! Îți vine să mai mori cu astfel de condiții?! Nu, muu! Să moară mă’sa. Lor. Morții lor! Și ce e scris-prescris și pentru noi, bucuroși le-om purta. Și duce. Duce-m-aș. Și m-aș. Spre groapă. Ăăă ! Tătucul Stalin a-vea treabă cu vii. Din care-a plă-mădit fo’ 20 (douăzeci) milioa-ne MORȚI!! Morții cu morții, vii cu viile. Ăștia – iată – nu ne lasă în pace nici morții. Morții ei dă viatză ! Totuși, un lucru e sigur: într-o zi, fățuită – ce paradox sinistru! – cu soleiul ăsta mișto din ăst Brumar nepereche, cu toții vom fi… muertos! Și, vor-bulița lu’ Mihăiță cuparencanul: Morți’s cei muriți. Așa că, fâr-tate și surată,… memento mori! Amintește-ți de binele făcut. Amintește-ți că – vaai – într-o zi/într-o noapte… VEI MURI! Așa că… ia act de pe-acu. Și nu nesocoti nici la copârșeu. Copârșeu cu scânduri late, unde moartea nu răzbate. Și nici normele ăstora de ne dau lecții de… Să mori, nu alta… (D.B.)