Alex a dormit 125.000 ore. Și 400 de ore a făcut dragoste…

N-ai uitat: Azi, la… dispeceratul muzeelor sucevene (ăla flancat de bănci ochioase, și de pe lângă „Bucovina”) – vernisajul expoziției de pictură a Andreei Oatu (ora 11), prepon-derent portrete în tușe expresioniste. De-aci și… intitularea – Strigăt ! Vom fi musai acolo. Vino și tu… > Viața, la bani mărunți… Alex Ștefănescu e… Alex! Și mai mult decât atât! E din Suceava, a făcut liceul la Petru Rareș, după Universitatea filologică a fost repartizat la… Cajvana. A combătut o viață ca gazetar, acu e redactor-șef la România literară și, în principal, produce critică și istorie literară. A și scos nu demult o monumentală istorie de gen… Născut la 6 nov. 1947, omul nostru, acu, își ia viața la puricat și la bani mărunței. Să vedem așadară…

 

Am trăit până în prezent aprox. 500.000 de ore și, dacă nu mi se va întâmpla nimic rău, voi mai trăi probabil încă 100.000. Privind în urmă, îmi dau seama ce păgubos le-am folosit pe cele 500.000. Cam 125.000 de ore am dormit. 35.000 le-am petrecut într-o stare de confuzie, fiind copil. Pe parcursul a 20.000 de ore am învățat, din obligație, lucruri care nu mă interesau. De-a lungul altor 20.000 am stat de vorbă, din politețe, cu oa-meni plicticoși sau antipatici. 25.000 le-am pierdut la cozi, pentru cumpărături sau înde-plinirea unor formalități. 8000 s-au dus pe apa Sâmbetei din cauza unor suferințe fizice (du-reri de măsele, gripe etc.). Timp de 50 de ore am fost anchetat de Securitate, în studenție, pen-tru „afirmații dușmănoase la adresa regimului comunist”. 1000 de ore m-am gândit după aceea, obsesiv, la anchetă și încă 100 mi-au fost necesare de-a lungul anilor ca să tot explic funcționarilor de la „cadre” de ce anume am fost anchetat ca student. Cam 7000 de ore s-au consumat cu ședințe inutile (înainte, dar și după 1989). Vreo 5 le-am irosit aplaudându-l pe Ceaușescu (fie și numai la pronunțarea numelui lui de către vorbitori la diverse întru-niri), iar după căderea lui am consumat vreo 50 scandând, în piețele publice, în zadar, „Jos Iliescu!”. Aprox. 200 de ore le-am pierdut, după 1989, apă-rând în tot felul de emisiuni tv, făcute de alții sau de mine. Tot după 1989 am stat imobil ca o statuie la masa de scris 10000 de ore ca să scriu sute de artico-le politice și de critică literară, încordat, cu ochii pe ceas, pen-tru a el preda la timp. Timp de 25000 de ore, de-a lungul întregii vieți, am citit cărți românești, în majoritatea lor proas-te. Apoi, mi-au mai fost nece-sare 25000 de ore ca să scriu „Istoria literaturii române contemporane” și 1000 de ore ca să particip la cele 28 de lansări ale ei în diferite orașe ale țării și să citesc 210 articole (mai mult de jumătate – nefavorabile) scrise despre ea. 9000 de ore, presărate de-a lungul întregii vieți, m-am îmbrăcat și m-am dezbrăcat. Pe parcursul altor 9000 mi-am îngrijit (ce plictiseală!) corpul. Aproape 150.000 de ore am așteptat: să vină autobuzul în stație, să înceteze zgomotul infernal făcut de ve-cinii de la etaj, să fiarbă cartofii la o flacără de aragaz de mărimea uneia de lumânare, să ajung la destinație cu trenuri aflate întotdeauna în întârziere, să mi se găsească bagajele la aeroport, să revină lumina electrică, întreruptă din motive de economie sau din cauza proastei funcționări a insta-lațiilor, să primesc puținii bani cu care mi se plătesc articolele, să fie repus liftul în funcțiune, să înceteze cutremurele, inundațiile și cicloanele, să vină ploaia ca să curețe orașul de praf, să vină soarele ca să se usuce noroiul, să îmbătrâneas-că Ceaușescu, să plece de la putere Iliescu, să-mi crească pomii din grădină, să le uit pe femeile de care m-am îndrăgostit clandestin și inoportun, să mi se în-tărească plombele puse de dentist, ca să pot mânca etc. Au fost și ore pe care nu le regret? Da, dar puține. Aprox. 20000 de ore am studiat ceea ce mă interesa cu adevărat. 12000 le-am petre-cut cu oameni dragi. 10000 am gândit ce-am vrut, am scris ce-am crezut de cuviință sau m-am lăsat în voia unor reverii. Timp de 5000 de ore am râs, 400 de ore am făcut dragoste. Cam asta a fost viața mea. Mă așteaptă, dacă am noroc, încă 100.000 de ore. Una deja am pierdut-o scriind acest text… Oops! Oo, veatza mea! Pe la tine prin bătătură, cetitoriule, cum devine, ee?! (D.B., repulsiv & impulsiv cu… socoteala)