Părintele Iulian…

În calitate (bună!) de apropiat (și nu numai atât) îmi voi da și eu cu părerea, natural. Barem atât. Și nu e puțin lucru… Săptămâna trecută s-a mutat la Domnul, scandalos parcă de june, păstorul de suflete și preotul de vocație Iulian Neculcea, parohul din Voievodeasa – Suceviței. A zidit și a lucrat pentru bunăstarea sufletească a enoriașilor săi și spre creșterea lor spirituală. Cu iubire, cu înțelepciune și dăruire, cu – vaai! – jertfă. A slujit cu lumină și, spre slava Domnului și a Împărăției Sale, a ctitorit Biserica cea ortodoxă a satului. L-a slăvit și iubit pe Domnul Dumnezeul nostru cu toată inima sa, cu toată mintea sa, cu tot sufletul și cu toată dăruirea sa. În această lume a politicii și a ambițiilor vane, vremelnice – A FOST UN OM BUN. Un părinte bun, un slujitor ales, un umanist într-o fericită relație de inspirație cu cărturăria, cu preoția, cu măreția Divinului. De departe Dumnezeu a fost prietenul său cel mai bun. Parcă îndemnat de povața Sf. Pavel, astfel a rânduit și la mersul vieții sale: Cunoaște-le pe toate, dar păstrează-le doar pe cele care te zidesc.
 

La 40 de ani, Iulian Neculcea (cu obârșii… bacoviene) s-a suit pretimpuriu la Cer, să mai caute la Împărăția lui Dumnezeu. Dumnezeu, prietenul său cel mai bun. Iuliane-Iuliane, asta este! Ai încercat a fi mereu pe potriva Cerului și pururea în armonie cu rânduiala Lui. Lipit de Dumnezeu, ți-ai purtat vrednic și ilustru Crucea (pecetea lui Hristos), știind bine că nimic nu rămâne nerăsplătit sub Cer. La urma urmei, așa e și pârdalnica asta de viață ticluită: ne plângem de scurtimea ei, dar o umplem prea lesne cu tooot soiul de mărunțișuri. Și omului, această gânganie infinit mică, în mijlocul unei lumi infinit mari (cum oftează înțeleptul), îi e dat să poarte o singură misiune: să se înalțe ca fiu al lui Dumnezeu și să se sporească în Duh. Să creeze ca un Dumnezeu, să comande ca un rege, să muncească precum un sclav. Brâncuși. Ca să ne biruim simțurile și să ne purificăm mințile. Când Soarele este la amiază – observă poetul – începe să coboare către Apus. Când Luna este plină, începe să se micșoreze. Ș-apoi și stelele ca să strălucească mai bine au nevoie de beznă. Și viețuitoarele și plantele, când ajung la înflorire, încep să se veștejească… Și, vorba, iară, a unui prieten: Când ți-ai desăvârșit lucrarea și ai dobândit renume, să te retragi… Ofițer în rezervă și ilustru octogenar împlinit, colosul scrib și înțelept Lev Tolstoi, creatorul și semănătorul de… război și pace, însemna în Jurnal-ul său, la 4 iulie 1908: Sunt țar, sunt Dumnezeu, sunt rob, sunt vierme… Câte cuvinte, tot atâtea ipostaze fericite de frumusețe și adevăr! Da, asta cred că și suntem, pe rând: țari, dumnezei minioni, robi și, iertare!, viermi. Mai cu seamă, din acestea din urmă… Părintele Iulian Neculcea, mutat la Domnul la doar 40 de ani, a purtat porunca iubirii în inimă. A fost un om bun. Iar dacă omul caută adevăratul bine, Îl va găsi cu certitudine pe Dumnezeu. Înălțându-se, ca fiu al lui Dumnezeu, în bucuria sporirii în Duh, preabine știind că rostul vieții nu e să fii măreț, bogat, puternic, ci să-ți păzești sufletul și să-i slujești Lui. Încolo, Iuliane-Iuliane, ata ete! Ce e scris și pentru noi, bucuroși le’om duce și purta, pe toate. De-o fi pace… Și vorba aia din popor, din poporul ăsta mintos și inimos: Fie că ulciorul cade pe piatră, fie că piatra cade pe ulcior, e mereu vai de ulcior! Ulciorul, ca și omul, făcut din lutul cel firav, din aceeași țărână. Și, se știe: mai devreme ori mai târziu, cu toți înspre acolo zorim – pu-tre-ga-iuri – vaai! Putregaiuri, vorba charismaticului Cleopa. În calitate de… cenușă și umbră… Doar zidirile spirituale să mai păstreze, să mai salveze la câte ceva din toate cele din noi. Și de-ale noastre… În mărinimia Sa, Părintele din Cer să-ți miluiască sufletul încercat. Iar pe cei dragi și mulți (familie, neamuri, prieteni, poporeni…), pe care i-ai lăsat aici, să-i ocrotească și să-i învrednicească cu putința îndurării. În milă și iubire. În bucuroasă pomenire și pururea aducere-aminte… (D.B.)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: