Milostenia în lumina Sfinților Părinți

Dacă m-ar întreba cineva care este cel mai drag sfânt al sufletului meu, aș zice cu toată convingerea că este Sf. Siluan Athonitul, un sfânt al smereniei, al iubirii de vrăjmași și al simplității. Cuvintele lui ne îndeamnă și ne întăresc peste veacuri: “Călugărul, preotul, credinciosul să se roage pentru lume. Iar cel care nu poate asta să slujească la milostenie, la opera filantropică!” Din paginile lui, socotite ca fiind „cele mai tulburătoare documente ale epocii noastre”, l-am descoperit pe Sf. Ioan de Kronstadt, preot căsătorit, care vizita cele mai sărace colțuri din parohia sa și reușea să hrănească până la 7.000 de persoane pe zi. Ce frumos citim în jurnalul său: „Am vrut să mă ocup de oamenii săraci, de cei ce trăiesc în mizerie, în mizeria pe care am cunoscut-o și eu însumi.

 

Apropiindu-mă de ei, și mai ales după câteva cuvinte de dialog, remarc că sunt atât de blânzi, atât de smeriți, atât de plini de bunăvoință, încât îmi spun: Aceștia sunt săraci de bunurile pământești, dar atât de bogați în bunurile cerești. Ei mă fac să-mi fie rușine de mine însumi, să roșesc!” Sfinții Părinți recomandă milostenia. Astfel Sf. Isaac Sirul spune: „Focul cel aprins îl stinge apa, iar milostenia curățește păcatele!”; „Să ascundeți milostenia în sânurile săracilor, căci aceștia se roagă pentru voi!” De asemenea, în cartea Dreptului Tobit citim: „Dacă ai mult dă mai mult, dacă ai puțin dă mai puțin, dar nu înceta a da milostenie!” A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată că ești Hristos. Și apoi nu poți ști că tocmai acela pe care-l ajuți poate fi chiar Hristos. El nu întin-de mâna ca să-i dai, ci să-ți dea Împărăția lui Dumnezeu. Întotdeauna omul nu vede când primește, dar observă când dă. De aceea cer-șetorii sunt personaje biblice și ei nu vor pieri niciodată. Vrei să te îmbogățești. Dă mai mult la săraci! Primești însutit, ne spun Sfinții Părinți Când Sf. Ioan cel Milostiv s-a dus în res-pectiva Arhiepiscopie, a întrebat: Cât aur are arhiepiscopia? Și i-a răspuns: Atâtea litre de aur! Și le-a zis: Dați-l tot la săraci! Când au auzit, economii au zis că-i sărăcește. Și a venit înapoi însutit. Ajutorarea celor săraci este fapta de care vom fi întrebați la înfricoșătoarea judecată a lui Dumnezeu. Toți Sfinții Părinți au îndemnat prin cuvânt și pildă personală la săvârșirea milosteniei. Milostenia este o virtute foarte scumpă pentru viața creștină și pentru fiecare dintre noi. Astfel, la judecata din urmă, Mântuitorul nu amintește de toate faptele bune, ci mai ales despre milostenie, care este fiica cea mai mare a iubirii creștine. În Sfânta Evanghelie citim: Veniți, binecu-vântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cer-cetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci drepții vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit? Sau gol și Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Ade-vărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-a-cești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut. Deci semenul este numit de Mântuitorul “fra-tele Său prea mic” (Matei 25.40). Sfântul Vasile cel Mare spune că: Cine pe sărac ajută pe Dumnezeu împrumută! Ce lucru mare spune Î.P.S. Pimen, în prefața unei cărți: Omul împrumută pe Dumnezeu Dătătorul celor bune! Personal pot spune că acum 18 ani, într-un moment foarte delicat al vieții mele, Înalt Prea Sfinția Sa m-a ajutat și poate astăzi sunt preot și pot scrie acest articol datorită bunătății și gestului Înalt Prea Sfinției Sale. Iar pe această cale îmi exprim sentimentele mele de recu-noștință. Sfinții Părinți ne învață că milostenia este unul din modurile prin care se concre-tizează iubirea. Falsitatea unei iubiri față de oricine se vede atunci când ea rămâne doar la nivelul declarativ, când există o neconcordanță între cuvânt și faptă, între ceea ce spui și ceea ce faci. Există o legendă în care ni se spune că Sf. Nicolae ar fi plecat cu Sf. Ioan Cassian la o întâlnire cu Dumnezeu. Și mergând ei pe cale, s-au întâlnit cu un om necăjit a cărui căruță era ruptă în drum. Sfântul Ioan Cassian, omul minții, îi zice: Părinte Nicolae, n-avem vreme de stat, trebuie să ne grăbim, să nu întârziem la întâlnirea cu Dumnezeu. Sfântul Nicolae a stat, s-a gândit, apoi a zis: Du-te înainte, Ioa-ne, că te voi ajunge din urmă! S-a așezat la marginea drumului, a muncit cu oamenii în sudoarea frunții, murdărindu-se tot din cap până-n picioare, au reparat căruța și au pus-o în drum. Apoi a plecat grăbit să se întâlneas-că cu Dumnezeu. Între timp, Dumnezeu vor-bea deja cu Sf. Ioan Cassian – dovadă că a scris o carte așa de mare -, când s-a apropiat și Sf. Nicolae, zicându-I: Doamne, iartă-mă că am întârziat și sunt murdar. Îmi luasem hai-nele mele cele mai bune, dar m-am mur-dărit. Și Dumnezeu, plin de blândețe, îi spune: Nicolae, erai aici dinainte de a fi aici. Pe când ajutai la căruța aceea de la marginea drumu-lui, tu deja erai aici, la întâlnirea cu Mine!… Grăitoare această pildă, pentru că ne învață că în fiecare sărac stă Hristos! Mulți nu dau la săraci de teamă că vor sărăci. Dar, paradoxal, milostenia nu sărăcește, ci îmbogățește, atrăgând binecuvântarea lui Dumnezeu peste familia și avutul respec-tivei persoane. Cea mai mare moștenire pe care o poate lăsa cineva urmașilor săi este aceea de a-L face pe Dumnezeu dator-nic acestora prin milostenia pe care înain-tașii au făcut-o către cei săraci. Psalmistul David scrie: “Tânăr am fost și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept lipsit, nici seminția lui cerșind pâine!” Iar în cartea Dreptului Tobit citim: “Din pâinea ta dă celui flămând și din hainele tale dă celor goi. Din cele ce ai, fă milostenie și să nu pizmuiască ochiul tău când faci milostenie. Să nu întorci fața ta de către nici un sărac și de către tine nu-și va întoarce Dumnezeu fața Sa. Căci comoară bună îți agonisești ție în ziua cea de lipsă, că milostenia din moarte izbă-vește și nu-l lasă pe cel milostiv ca să intre întru întuneric” (Tobit 4, 7-10). Apoi milostenia aduce mare bucurie în sufletele celor care o practică. Sf. Apostol Pavel scrie că : Mai fericit este a da decât a lua! Iar în cartea de Religie există o istorioară frumoasă, în care ni se povestește despre o mamă care, de multe ori, își certa fetița, pentru că aceasta nu mânca pachețelul pus în ghiozdan, ci-l dădea săracilor: Iar ai fost la săraci? întreabă mama pe fetița care tocmai venise de la școală. Dar de unde știi? îi răspunse fetița. Văd o mare bucurie pe fața ta! Milostenia trebuie făcută dezinteresat, să nu știe stânga ce face dreapta, iar când faci milostenie nu trebuie să cauți la fața celui ce-i dai sau să întrebi de viața lui ori să-l judeci. Model în acest sens este Sf. Ioan cel Milostiv. La el a venit ispravnicul Bisericii și i-a zis: – Ava, între săraci sunt niște fecioare bine îmbrăcate; ce facem, le dăm și lor ca și celorlalți săraci? Iar Sfântul a răspuns: – Dacă sunteți robi ai lui Hristos și ascultători ai smeritului Ioan, să dați așa precum a porun-cit Hristos, necăutând la față nici între-bând de viața celor care iau de la voi. Și să știți că nu dăm din ale noastre, ci din ale lui Hristos! Câtă bunătate vedem la acest minunat sfânt, ce ne este îndrumător peste veacuri și ne asigu-ră că milostenia nu sărăcește, ci, dimpotrivă, îmbogățește pe om! Altădată, mergând acest sfânt Ioan să cer-ceteze pe bolnavi, pentru că de două ori pe săptămână cerceta pe cei bolnavi, l-a întâmpinat un străin și i-a cerut milostenie, iar el a porun-cit slugii sale să-i dea șase arginți. Deci, luând străinul arginții, s-a dus și, vrând să ispiteas-că îndurarea sfântului, și-a schimbat hai-nele sale și, alergând pe altă cale, iarăși l-a întâmpinat pe sfântul și l-a rugat, zicând: “Milu-iește-mă, stăpâne, că sunt robit”. Iar el a porun-cit slugii sale să-i dea șase arginți. Apoi sluga a zis patriarhului la ureche: “Stăpâne, acesta este săracul acela care a luat mai înainte șase ar-ginți”, iar patriarhul s-a făcut că nu l-a auzit pe el și a poruncit ca iarăși să-i dea. Străinul, luând a doua oară milostenie, și-a schimbat hainele sale și a întâmpinat pe altă cale pe patriarh, cerând a treia oară milostenie de la dânsul. Iar sluga a zis către patriarh: “Stăpâne, acesta este tot acela care a luat până acum de două ori câte șase arginți și acum cere a treia oară!” Atunci fericitul patriarh Ioan a răspuns slugii sale, zicând: “Dă-i lui doi ar-ginți, nu cumva să fie Hristosul meu care mă ispitește pe mine!”. Aș încheia cu două citate foarte dragi sufle-tului meu, și fie ca aceste cuvinte scrise din inimă să meargă în inimile celor care le vor citi și să rodească. Părintele Paisie de la Sihla: Dragul tatii, pe unde vei merge o urmă de bine să lași în fiecare zi! Maica Tereza de Calcutta: “Omul este irațional, ilogic, egocentric. Nu contează, tu iubește-l. Dacă faci binele, vor spune că ai scopuri ascunse, egoiste. Nu contează, tu fă acel bine. Dacă-ți atingi propriile țeluri, vei găsi prieteni falși și dușmani adevărați. Nu contează, tu realizează-le. Binele pe care-l faci, mâine va fi uitat. Nu contează, tu să-l faci. Onestitatea și sinceritatea te fac să fii vulnerabil. Nu contează, tu fii deschis și cinstit. Ceea ce ai construit ani în șir poate fi dărâmat într-o singură clipă. Nu contează, tu să construiești. Dacă-i ajuți pe oameni, se vor ridica împotriva ta. Nu contează, tu ajută-i. Dă ce ai mai bun din tine și lumea te va lua la bătaie. Nu contează, tu dă ce ai mai bun din tine”! Pr. MODEST BOICIUC, Biserica „Sf. Andrei” Burdujeni