Lumea în care trăim…

Astăzi oamenii rezistă cu greu tentației de a nu exagera. Și asta pentru că exagerarea conștientă poate fi foarte rentabilă și aduce profit. Chiar unul foarte consistent. O dovedește cazul clamoros al retrocedării Fondului Bisericesc, aflat, din păcate, încă în actualitatea subiectelor prea mult disputate în arena mediatică românească, umilind Biserica națională luptătoare și un ierarh, acum cu chipul întristat (surprins în fotografia ce însoțește interviul luat Î.P.S. Pimen, publicat în Crai Nou din 26 mai a. c.) de atâtea strădanii rămase infructuoase din cauza unor ,,prieteni” care își schimbă (i)reversibil percepția asupra acestei chestiuni, în funcție de contextul social sau de agenda ,,pragmatică” a celor care se află la putere.
 

Nu-i ușor să rămâi insensibil văzând amărăciunea acestui trăitor al tainicului, care suferă pentru că nu are deficiențe de comunicare, pen-tru că nu ține predici moralizatoare, nici nu dorește să impresioneze prin exaltare de vorbe ori cuvinte ale căror sunete sunt goale. Nici nu poți să nu tresari la cântarea simbolică a imnului pascal: ,,Hristos a înviat!” auzită în fața Prefecturii, în data de 4 mai, când vezi că omul a fost micșorat, lăsând loc lui Dumnezeu, și care a probat că deși nu este singurul care vorbește despre retrocedare, i se lasă mereu impresia că vorbește singur. Toată această nevoință pen-tru curajul de a fi lezat sensi-bilitatea unor demnitari ce rezistă cu greu ispitei de a nu controla abuzurile din pădu-rile Bucovinei, care practică arta substituirii, strigând în gura mare, pitiți mereu bine după alții, oameni ai legii, gân-dind astfel că păcătuiesc, însă aflați în legitimă apărare. Con-știentizează probabil că singura lor rațiune de a exista în-cetează în clipa când, dacă nu mai au ce inventa, dispar. Și atunci, presimțind pericolul, nu pot decât să prelungească, să amâne și să se prefacă indi-ferenți, rămânând victime ale unor porniri pătimașe îngro-pate adânc în tranșeele dorin-ței de prosperitate, pe care nu vor s-o numească cu nici un chip necinstită. Încă un caz clasic de hemianopsie politică (pierdere intenționată a vede-rii), în care inși cu minți ,,scă-părătoare”, robi ai unei așe-zări lăuntrice obscure, rămân străini de idealul de creștin, declarat cândva oficial. Și pentru că Unul este cel ce cunoaște inimile și încearcă gândurile, nu pot să nu constat măcar, de pe poziția unui creștin ortodox, sărac cu du-hul (și ca mine mai sunt mulți), fără să fi avut intenția de fi justițiară, că multe mai iartă și îngăduie Dumnezeu! MONICA BILAUCA

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: