Nu l-am întrebat pe prof. Bernicu, comenduitorul brav al Liceului Sportiv (în pofida tuturor vicisitudinilor…), cât lumet i-a trecut pragul săptămâna trecută. A fost, ai văzut și pe fluxurile canalelor media, abundent, mii & mii de poporeni sărmani în căutarea vederilor bune ori întru limpezirea vreunui beteșug de ochi. S-au dat la greu ba consulturi, bașca ochelari moca (până și din ăia de soleil). O echipă puternică de americani ( fo’ 40 și?!, între ei și câțiva negrișori, pentru… culoare) și-a făcut vârtos treaba. Acum niște ani, în Judenburg, Austria, am asistat, cu prof. Valentin Butnaru de la “Ștefan…”, la următorul rămășag, pus sub ochii noștri; era ora opt dimineața, opt fără două-trei minute, și, la ușa închisă unde urma să mâncăm, nici o mișcare pe dinlăuntru (vedeam și controlam totul prin geam). Începusem deja a ne hlizi, mioriticește! Nici punctualitatea nemțească nu mai e ce-a fost, cârteau unii!
Dumitru Brădățan
Ca, mintenaș, la ora opt (da’ exact la ora opt!), o femeie de-a casei să deschiză ușa tuturor posibilităților… culinare. Am înghițit, înc-o dată, gălușca. Punctualitate și iar punctualitate, cheia de boltă a oricărei relații. Am fost, în trei zile din săptămâna trecută, la Sportiv, și-am văzut la lucru, cu vârf și bine-ndesat… punctualitatea, ordinea, disciplina desăvârșită a tuturor mișcărilor. Lucrul bun, bine făcut, cum ar veni, vecin cu desăvârșirea. Și mi-am zis atunci că Europa-Europă are nevoie de noi mai abitir cu/ori taman cu achiziții și avuții de genul ăsta: fair play, respectarea cuvântului dat (sinonim cu a fi parolist pe toate palierele), punctualitate, onestitate…
Comentarii