Amintiri din călătorie (VI)

Cu mister Cătălin, în Turnul Londrei

Pe Cătălin îl cunoșteam de mulți ani. Băiat muncitor, plin de idei și întreprinzător, avusese câțiva ani o afacere bună la Suceava, împreună cu prietenul său, Marian. Probabil că, după încheierea conturilor, a rămas cu ceva bani ca să ajungă și să se stabilească cu familia în cel mai mare oraș european, Londra. I-am telefonat acasă și mi-a răspuns Angela, soția sa, o tânără frumoasă, care știe ce vrea de la viață. Amabilă, mi-a spus că citește povești celor două zâne ale sale, Patricia și Gesica, englezoaice sadea, născute și crescute în Anglia. Cătălin a rămas așa cum îl știam: bine legat, atletic, cu zâmbetul pe buze și om de cuvânt. La ora fixată, dimineață, a fost la hotel. Și, de aici, la drum. O zi plină, pe care am început-o cu Canary Wharf, fost centru al industriei londoneze în secolul al XIX-lea. Clădirile imense din sticlă și oțel, în care își au sediul diverse corporații financiare sau bănci, au făcut ca această parte a imensei urbe să fie considerată unul dintre cele mai puternice cartiere financiare ale Regatului Unit.
 

Zăbovim puțin în acest cartier pentru că ne așteptau lucruri mult mai impresionante. Primul a fost Tower Bridge sau Podul Turnului, denumit astfel pentru că se află în apropierea Turnului Londrei. Un pod uriaș peste Tamisa, care, după cum am înțeles, se ridică de la mijloc atunci când trebuie să treacă anumite vase cu gabarit mare. Este o construcție uriașă, monumentală, cu o arhitec-tură aparte, cu turnuri falnice, în fața cărora rămâi ca un personaj din Muzeul de Ceară. Se zice că un american putred de bogat, im-presionat de această podoabă ar-hitectonică înălțată deasupra apei, a cumpărat, în 1986, turnul și l-a reconstruit în Arizona. Ce nu fac oamenii când au bani! Timpul ne presează, iar cetatea, situată la câțiva pași, ne așteaptă. Zeci de turiști erau deja la rând la bilete. Intrarea, aproape 15 lire sterline de persoană. Se formează grupul, după care un ghid îmbrăcat într-o uniformă specială ne ia în primire și timp de mai bine de o oră ne ține o adevărată lecție de istorie. Cătălin îmi traduce de zor, așa că aflu lu-cruri deosebit de importante, reu-șind să notez câte ceva și în carnet. Turnul a fost construit în secolul al XI-lea, în ideea de a proteja și controla orașul. Până în epoca elisabetană, aici a fost reședința regală și o temută închisoare, unde au fost executate numeroase persoane. Printre ele și lady Jane Grey, executată, la 17 ani, după ce fusese regină timp de numai 9 zile. Acum turnul este muzeu, iar ceea ce am putut vedea aici este greu de descris în cuvinte: bijuteriile co-roanei și cea mai frumoasă co-lecție de arme și armuri din Marea Britanie. Lucruri deosebit de valoroase, pe care nu ai voie să le fotografiezi. În drum spre Palatul Parla-mentului, facem un scurt popas la Catedrala Sfântul Paul, una dintre cele mai renumite biserici din Marea Britanie. Aici își are scaunul Episcopul anglican al Londrei. Do-uă domuri impozante, construite în stil baroc clasic italian, se înalță spre cer, domul interior având o deschidere în mijloc, ceea ce face ca lumina naturală să pătrundă în catedrală. Măsor cu privirea și nu-mi vine a crede. Mă aflu sub turnul Pala-tului Parlamentului, iar deasupra mea se găsește celebrul Big Ben. Turnul cu ceas are o înălțime de 98 de metri, iar „ju-căria” aceea minu-nată, care arată ora exactă încă din anul 1859, cântărește nu mai puțin de 13 tone, din care circa 5 tone este greutatea meca-nismului. Impresio-nantă clădire această Casă a Parlamentului și a Guvernului en-glez, cunoscută mai nou sub denumirea de Noul Palat din West-minster. În apropie-rea ei, admirăm ex-teriorul, întrucât sfântul locaș era în-chis, al faimoasei biserici West-minster Abbey, unde regii și reginele Marii Britanii au fost încoronați de-a lungul timpului. Unii dintre ei își dorm somnul de veci aici, monumentala clădire constituind unul dintre obiectivele importante de admirat din Londra. Timpul a fugit, trecuse de amia-ză, iar picioarele dădeau semne de oboseală. Nu mă mai interesa masa, mai ales că ne aflam la intrare în National Gallery, unde se află Colecția națională britanică de artă occidentală veche (dinainte de 1900). Spațiul nu-mi permite să zăbovesc, prin scris, prea mult în acest sălaș al artei britanice. Oricum, cine ajunge aici (intrarea nu se plătește), are ce admira: o im-presionantă colecție de picturi ce poartă semnătura unor artiști celebri precum: Van Gogh, Leonardo da Vinci, Botticelli, Rembrandt, Cezanne, Monet, Michelangelo, Titian, Bellini, Caravaggio și câți alții. În fiecare colț, Național Gallery te invită la o lecție de cultură, așa cum se întâmplă și la British Museum, pe lângă care nu am putut trece fără să-i admirăm capo-doperele: exponate din cele mai vechi timpuri până în prezent. Punem capăt vizitei de o zi și po-posim într-un local din plin centrul Londrei. Aveam poftă de mâncare și de o bere. Aici, consumatorii nu dau buzna în restaurant, ci se o-presc la intrare, unde sunt primiți și conduși la o masă de către un ospătar, care are grijă să te întrebe dacă ești sau nu fumător, pentru a ști în care salon să te „cazeze”. Ne conformăm ritualului și bene-ficiem din plin de ospitalitatea gaz-delor, timp în care continui dialogul cu Cătălin, care, de aproape 7 ani, se poate considera londonez. A lucrat din greu la început, dar acum are afacerea sa și se gândește tot mai des la Suceava. Despre românii de aici nu are o părere prea bună, excepție făcând doar cei care muncesc cinstit și sunt corecți. Din păcate, printre ei s-au strecurat și lichele de ultimă speță, tâlhari periculoși, criminali ce atacă fără scrupule. Un român a lăsat să se înțeleagă că are ceva bani și este pregătit să se întoarcă în țară. Știrea a ajuns la urechile unor infractori, tot românași de-ai noștri, care au trecut imediat la acțiune. Înarmați cu bâte, au descins la locuința celui în cauză, l-au bătut măr și i-au luat întreaga agoniseală. Dar câte nu s-au întâmplat!… Trist ni s-a părut faptul că unul dintre atacatori este sucevean, acum, după câte știu, aflându-se după gratii. Dar, într-un oraș atât de frumos și interesant cum este Londra, parcă îmi venea greu să aud de lucruri urâte. Așa că mai bine să vorbim de Oxford, pe care am reușit să-l văd grație unei profesoare sucevene, Lenuța Giosan. Va urma…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: