Nemiloasa infatuare

Cu fiecare zi care trece, politicienii noștri se fac de râsul lumii. Mă gândesc astăzi la cazul Noricăi Nicolau, care și-a lăsat nepoata(?) să umble în voie prin Parlament. La o așa trăsnaie am rămas și noi aproape fără grai, mai ales că Norica Nicolai a fost înainte vreme un procuror vestit chipurile pentru intransigență. Dacă așa stau lucrurile prin Parlament, dacă domnii parlamentari lasă cartelele pentru vot vraiște și pleacă în lumea largă, nu m-ar mira ca prin orașele țării consilierii locali să-și trimită rudele de la țară pentru a vota vreun proiect de hotărâre, nu mă miră nici dacă vreo consoartă de director (incompetent și slugoi) bate cu pumnul în masa angajaților, deciziile prin corespondență și prin falși împuterniciți fiind o caracteristică a românilor.

 

Eu una m-am săturat de „cumătreală”, am obosit să am încredere în oameni care nu fac decât să se folosească de buna mea credință, am încetat să mai cred în moralitatea politicienilor pentru că prea de multe ori m-au dezamăgit, prea și-au văzut doar de interesele personale. Dacă vreunul este astăzi pe culmi și în lumina reflectoarelor, mâine pot afla despre afacerile sale dubioase, îl pot vedea în cele mai de plâns situații, așa încât praf și pulbere rămân din strania sa aureolă. Ce se întâmplă oare cu oamenii aceia zâmbitori din campania electorală? Ce vierme îi roade, ce coșmar îi transformă de nu mai rămâne din ei decât o nemiloasă infatuare? Bine cel puțin că, la Rădăuți, nu merg nepoții aleșilor la ședințele consiliului local… Dar dacă Norica Nicolai a dat tonul, cine știe…