Vorbe și fapte

Copiii sunt florile din primăvara vieții omenești, sădite de Dumnezeu pentru bucuria oamenilor. Destinul lor este să umple sufletele de iubire, ei fiind simbolul purității ideale pe care trebuie să o arate orice suflet omenesc. Inima copilului este ca un ogor în care crește tot ce semeni: virtuți sau păcate, binele sau răul. Pentru inima și sufletul lui curat ca boaba de rouă și ca lacrima ochilor, pentru sinceritatea și neprihănirea lui, pentru generozitatea și iubirea lui față de toți oamenii, care este răsplătită cu aceeași iubire din partea lui Dumnezeu, noi, părinții și educatorii, suntem chemați să creștem și să educăm copiii în cultul virtuților morale.

 

De aici și necesitatea ca, de mici, copiii să fie învățați să deosebească binele de rău, să știe ce nu trebuie să facă nici cu gândul, nici cu fapta, pentru ca atunci când sunt mari să rămână neprihăniți, să trăiască astfel. De mici să-i ajutăm pe copii să cunoască binele, frumosul și adevărul din viața socială, să fie înțelepți și cinstiți cu părinții și prietenii; iar noi, cei mari, să fim blânzi, buni și muncitori, poli-ticoși, cu o comportare demnă în orice împrejurare. Să ne aplecăm cu înțelegere și dragoste la suferința aproapelui, așa cum și noi am învățat de la părinții noștri. Desigur, posibilitățile de înțele-gere ale copiilor sunt reduse, dar pu-terea exemplului celor mari le poate lumina calea spre bine și frumos, îndepărtându-i de faptele rele. Cea mai valoroasă zestre morală pe care o oferă o generație alteia este modul de existență pe care i-l dă în educarea copiilor. Vom fi capabili să învățăm copiii să aibă numai gânduri bune? Educatoare ALINA POPESCU, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Rădăuți