De ce Pingelică a fost sub papucu’ lu’ Ileana…

Popescu… Dumnezeu lovește din nou. Personagiul acesta, scornitor și susținător de lăbărțarea neobrăzatului cult ceușist, iese pe piață – poftim! – cu al 3-lea său volum de Memorii – Cronos autodevorându-se. Artele în mecenatul etatist; Editura Curtea Veche. N-aș fi zăbovit asupra ilustrului politruc de anțărț, dacă nu depistam prin slovele lui (cam din toporișcă și pe potriva limbutzei de lemn & de rumeguș) niscai linii în care-l creionează pe Pingelică… ca homuncul cu niscai preocupări ceva mai pidosnice, iertare, săvârșite pe la pornirea în carieră revoluționară, pă ’reacu. Când o informațiune de genul ăsta vine taman de la un cogeamite apropiat al împricinatului, apoi mă tem, vaai, că barem ceva sâmburi de adevăr vor fi existând, ici – colo, prin punctele și virgulele esențiale.

 

Țin’te bine, lector iubit, că-ți citez cu fidelitate din vestitul clasic al ideologiei comuniste (din subcapitolul intitulat Un secret paralizant): Cornel Burtică mi-a dezvăluit, de pildă, un secret care m-a lăsat mut, și mi-a luat piuitul cum se spune, făcându-mă să-l ascult și cu ochii. Era atât de senzațional încât m-am străduit să-l uit pe loc, pentru a nu fi tentat să-l propag mai departe. Și aproape l-am uitat, până am ajuns la acest paragraf, când am stat mult în cumpănă dacă să-l încredințez sau nu tiparului, dar întrucât apar-ține celor etern omenești, și poate arunca o lumină insolită asupra ciudatei relații dintre cei doi Ceaușești, mi-am luat inima în dinți. Potrivit celor auzite, N.C. nu apucase să cunoască femeia în scurta lui tinerețe de om liber, iar în închisoare, printre deținuții politici riguroși moral, dar nu chiar ascetici, ar fi primit botezul focului în amorul intermasculin. Fără să vreau am făcut legătura cu o intervenție a lui N. C. în Secretariat, cu ocazia aprobării construirii noilor cămine studențești; Ministerul Învățământului propunea creșterea numărului camerelor cu două paturi, ca un pas înainte pe calea confortului, dar secretarul general s-a opus net, calificând aceasta o gravă eroare, statuând ca nici să nu mai existe în rețeaua căminelor camere cu mai puțin de trei paturi. I-am înțeles logica și am găsit-o întemeiată, dar m-a surprins severitatea ieșită din comun a intervenției, probabil spontană, necontrolată. După aflarea secretului mi-am explicat sentențiozitatea lui aspră, aproape imputativă, la adresa pedagogilor tembeli, lipsiți de tact. Senzaționalul decurgea din această stare de fapt, probabil nu una de excepție și nu de natură să facă obiectul curiozității amatorilor de indiscreții. Rezulta însă că E.C. a fost cea care, la eliberare, cu răbdare, înțelegere și tandrețe, a reușit să-l dezbare pe tânărul revoluționar de obiceiul deprins în tenebrele închisorii, făcându-l să se întoarcă definitiv la deliciile amorului heterosexual… N.C. nu s-a mai putut apropia niciodată de altă femeie, în afara ocrotitoarei-mentore de care a devenit dependent. Nu bag mâna în foc pentru autenti-citatea deplină și totală a acestei versiuni, dar dacă măcar o parte este valabilă, ea poate oferi o explicație anomaliei „papucului” în matrimoniul unui om atât de impulsiv, autoritar și critic, inclusiv față de membrii fa-miliei… Ei, feții (și fetele) moșului, uite cum pieile și genele dictatorilor sunt atât de asemănătoare! Pen’că și-n cazul lu’ Sadam se povestește similar: cân’ a fost mâțâțăl, ar fi fost abuzat sexy! Ata ete! Ș-apoi, când crești mare, îți vine așa o poftă de resentimente și răzbunare, că… căă te faci dictator pă veatză, ca să poți și tu… abuza pă alții… Potrivit legilor misterioase și subliminale ale subconștientului omnipotent, decodate minu-nat de evreul austriac numit Freud Sigmund, părințelul psihanalizei…