Înapoi la pântec…

> După Rapid, natural, Steaua. Fotbal valabil și pe ulicioara noastră. Și e bine să se știe în planetă că românii nu îs numai niște perdanți de meserie. Vom fi ce-am fo’…

 

> Iar acum îți voi spune o poveste (eu am auzit-o la prietenul meu intitulat O, și atât), sper să nu mori de râs au de plâns, două puncte: Un foarte sărac om a câștigat la loto. Treaba lui. Muierii lui i s-a făcut frică: Va fi prea mult pentru el. Cinci miare de euro îi vor face rău la… corazon (să nu facă infarct). Că… chiar și când vede o hârtie de cinci euro înnebunește de fericire – 5 (cinci) mii de euro îl pot omorî!? Atunci, muierea dă fuguța la preot și-i vorbește: Ajută-mă, ajută-mă, părințele! Bărbatul meu tre’ să vie acasă în orișice clipă. Și dacă află că a câștigat atât de mult bănet, astă veste îl poate omorî! Popa, de colo: Nu-ți fie frică, muiere! Eu cunosc foarte bine mintea omului și știu cum funcționează asta. Vin cu tine. Cunosc doar la perfecție psihologia bărbatului tău. Și pleacă preacucernicul spre casă, da’ pe drum îl întâlnește pe norocos. Ei, măi omule, ce-ai zice dacă ai câștiga fo’ cinci miare de euro la loto, ce-ai face cu ei?! Omul cu norocu’ (de care încă n-avea habar), de colo: Păăi, jumătate din ei i-aș dona bisericii matale! Chiar în clipa aceea, preotul duce lăbutza la… el corazon, la inimă cum ar veni, și pikă muerto. Fu doar o sarcină prea mare pentru cordul lui… Nebănuite & nepătrunse mai sunt ele căile… > Săptămâna ce șade să vie, așa, pe la un miercuri, vine Cristi Minculescu cu băieții lui – IRIS, adicătelea, meseriași ai rock-ului, de ceva decenii bune. 200 de mii – biletul; ora 19,30, Casa de Cultură a Sucevei. Pas de-ți procură locuri, să nu hie prea târziu… > Că ajunsei în arealul artiștilor… Hai să-ți creionez (merită!) un crochiu-un portret în… untdelemn & oțet al unei șarmante guriste (și dansatoare) ce s-a voit, toată viața, o zeiță sexy (tipa arată încă mișto și astăzi, la cei 60 și mai bine de anișori): Cher! Care Cher, o știi, fu și nevastă de primare al Las Vegas-ului. Are șai’j’doi-șai’j’trei de ani-șori. A băgat în ea liftinguri cât încape și fo’ 30 (treizeci) tăieturi de șuriu, acolo. S-a măritat la 17 primaveras. Are o fiică, Chastity (că, de, ce nu avu mă’sa, dădu în sama / și puse-n cârca lu fi’sa). Unul din mariaje a avut o valabilitate, labilitate, de doar… 9 zile. Și-a fortificat maxilarele, mandibulele cu tata colagen la greu. În labiile faciale și-a băgat a-șijderea: silicon & colagen cât încape. Coastele (de drac?!) cu nr. 11 și 12 și le-a scos. Și-a micșorat buricul ca să pară, dee, mai fe-cio-rel-nică. (Vai di kapu tău, fumeie stricățică & stri… cățea ce ești ! Da’ mie-mi placi, pentru tot ceea ce ești. Aicătelea, că ești styl glamour pururea, că miroși a mâță (ca franțuzoaica aia scribă și rigă d’ a pisicilor, Colet-te), că ești silvatică, că ești bestie și vrăjitoare învăpăiată. D-asta te iubesc… > Și-acu, ceva mai seren: De fiecare dată când văz apa, nu numai că o beau, nu e numai o nevoie a mea, ci este și o nevoie a apei. Cum o beau eu pe ea, așa mă bea și ea pe mine… Ce frumos a spus asta un libanez străluce: Kahkil Ghibran, ilustru menestrel, trăit în State, autorul celebrului poem sapiențial Profetul. > Și ultima (pe mâna unui specialist al sectorului maternal): Copilul doarme în pântec, iar când se naște trece printr-un șoc, iar acest șoc este atât de puternic, încât Freud spune că nimeni nu se mai reface în urma lui. Este o traumă. În urmă rămâne o rană. Nici chiar moar-tea nu va fi o suferință la fel de șocantă. Mai devreme sau mai târziu, vom ajunge să construim dormitoare asemănătoare pântecului femeii, deoarece acestea îți vor asigura cel mai profund somn posibil. Singura posibilitate de a intra iarăși în pântec nu este una fizică, ci una psiho-logică sau, la un nivel mai profund, una spirituală. Când poți fi una cu Cosmosul, te vei afla iarăși în pântec, dar aceasta va fi ceva care nu ți se mai poate lua. Ooo, mamă, sweet mother… (D.B., cam mămos & soft pântecos)