Ziarista agresivă…

„Nu sabia, ci pana apără popoarele”, spunea criticul literar Titu Maiorescu. De aceea lectura a pasionat atâtea generații, apreciind cartea ca fiind prietenul statornic și devotat al celor ce-o respectă. Tot de scris și de pană ține jurnalismul, activitate desfășurată de către persoane cu pregătire și har în redarea, zi de zi, în ziare și reviste, a realităților din viața societății. Nu voi nominaliza personalități ale presei, nici din trecut, nici din zilele noastre, fiindcă ar fi dificilă o ierarhizare obiectivă. Știut însă este faptul că, azi, ziaristul face parte din viața noastră mai mult ca oricând.
 

I-am respectat și admirat întotdeauna în ipostaze de adevărați luptători, uneori de-a dreptul temerare. Și am înțeles că pentru a avea credibilitate în fața opiniei publice, li se cere o comportare etică și profesională în apărarea adevărului întreg și fără patimă. Dacă reținem că jurnalismul a fost denumit „prima ciornă a istoriei”, putem deduce marile respon-sabilități ce revin unui ziarist, care trebuie să se înarmeze zi de zi, scrisul fiind o meserie grea, dar și un proces; ziaristul învață tot timpul și este mereu în pericol de a fi trimis la colț sau de a cădea la examen. O asemenea trimitere la colț ne-a fost dat să vedem în emisiunea din seara Mărțișorului, la OTV, timp de cinci ore. Pe tema „Evenimentul din Primăverii”, s-au înfruntat două femei: Mihaela Bălănel, sora tânărului infractor ucis de Adrian Iovan, și Adriana Bahmuțeanu, ziaristă. Ca la un meci cu forțe inegale din punct de vedere al poziției sociale și al pregătirii celor două invitate, telespectatorii au avut motive de mare dezamăgire, de revoltă și chiar de dispreț. „Ziarista” și-a etalat totala lipsă de respect față de public, folosind un limbaj suburban, susținându-și în mod subiectiv și pătimaș opiniile, recunoscând și dovedind că a venit nepregătită la emisiune, „fiind luată” de Dan Diaconescu… „ca din oală”. Nerespectarea normelor deontologice, dar mai ales lipsa celor șapte ani de acasă au deranjat la cea mai înaltă cotă publicul telespectator, care, printr-un imens număr de mesaje, a pus-o la colț. Nerespectând cerința dialogului impus de emisiune, încălcând bunul-simț strămoșesc de menajare pe cât posibil a celui osândit, a tot avansat în presupuneri aberante, gesticulând ca la piață și apreciind zeflemist condiția „oamenilor simpli, de la periferia capitalei”. Dacă Dan Diaconescu ar fi intenționat să realizeze o antiteză între omul simplu, lovit sufletește, devotat senti-mentului fratern, cu o logică clară și constantă, și individul îngâmfat, parvenit, lipsit de bunul-simț elementar, de o stereotipie devastatoare în idei și vocabular, Adriana Bahmuțeanu l-ar fi ajutat în totalitate. Un mesaj spunea că „și-a pus poalele-n cap”. Pretinzând că apără proprietatea privată și vorbind în numele presei și al opiniei publice – adresându-se direct publicului -, s-a dovedit de o violență ieșită din comun. A repetat la nesfârșit dorința de „a împușca în cap” și ”privind în ochi” pe oricare eventual intrus și s-a „bucurat din suflet” că Iovan l-a ucis pe Bogdan Bălănel. Îngâmfarea a dat pe dinafară, prin felul cum și-a motivat prezența în emisiune: mai întâi, pentru „a lua la întrebări” pe sora celui mort, ca, pe parcurs, să menționeze că „și Ion Cristoiu și C. Tudor Popescu apar la TV pentru a-și da cu părerea”… “Tragerea la răspundere” a făcut-o mai abitir ca un jandarm din temutele vremuri. Jignirile, insinuările, concluziile și sentințele aberante n-au ocolit-o nici pe avocata Mihaelei Bălănel care… ar avea „orbul găinilor”! Toată pledoaria înflăcărată de apărare a prietenei sale, Romanița Iovan, avea ca argument beton vina de moarte a celor doi frați – Mihaela și Bogdan -, care au avut „o copilărie nenorocită”, trăgându-se dintr-o „familie nenorocită”. Disprețul era subliniat și de-o minciună pe măsură. Paradoxal, prin tot ceea ce a prestat, ajutată permanent de mesajele de pe cele două celulare, pe care le folosea fără încetare și fără jenă, A. Bahmuțeanu și-a anulat calitățile de ziaristă. Iar Mihaela Bălănel, numită în zeflemea de către agresoarea ei „Vitoria Lipan a anului 2006”, s-a ridicat în ochii publicului. A dovedit mare putere de a răbda, hotărâre în a se apăra și DEMNITATEA de a-și apăra fratele, cu care a împărțit și sărăcia, și tristețea copilăriei, chiar dacă acela a greșit grav. Sentimentele ei fraterne se dovedesc mai puternice decât nedreptatea sorții și a oricăror sentințe. Oricum, aceste sentințe rămân relative în comparație cu moartea – singura sentință definitivă, care nu este în drept să fie la mâna oricărui muritor. „Studiile de filologie” și faptul că „la 20 de ani lua interviuri” – bravuri cu care s-a lăudat în emisiune – nu-i dau dreptul acestei persoane pe nume Adriana Bahmuțeanu Prigoană să agreseze opinia publică (făcându-se și ecoul ei!) și să impieteze imaginea oamenilor de presă, pe care noi îi respectăm, în care credem și în rândul cărora nu are ce căuta. Adriana Bahmuțeanu a căzut la examen, dovedindu-ne însă că: „Sunt multe lucruri eterne, printre care și prostia” (G. Călinescu). Prof. pensionară VIORICA LAVRIC, Gura Humorului

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: