Fotoliul ministerial și perspectiva

Domnul Sorin Ivan – “camarad de arme” în bătălia pro-educație – mi-a făcut o propunere surprinzătoare: Priviți de deasupra, mi-a spus, instituția școală, așa cum a funcționat ea la români ! De când ? De când pe lume se învață … Or, pe lume se învață de la facerea lumii. De la momentul când, părăsind primul grup de Sapienși, adică de indivizi cu 46 de cromozomi în ADN (urmare a unui inexplicabil accident fericit), Edenul inițial (Africa din care ne tragem) și pornind-o ei la periculosul drum către supraviețuire au fost nevoiți să constate, pe propria piele, că fără educație mersul înainte nu este posibil. Ca să-ți aperi viața, ca să do-bândești hrana, ca să-ți faci un adăpost, ca să-ți crești puii – pentru toate trebuie dezvoltate tehnologii, în toate trebuie amestecat intelectul și – esen-țial! – toate cunoștințele tre-buie transmise urmașilor.
 

Ur-mează, după vânătoare, agri-cultura și creșterea animalelor – înalte școli i-au trebuit înain-tașului pentru a-și păstra și dezvolta cuceririle intelectua-le. Urmează religia – și, odată cu ea, învățarea trece de la nonformal (familie) la formal (dascălii). Odată cu religia apare cultura – ca să-l înveți pe aproapele tău să picteze ca la Altamira sau Lascaux trebuie să știi să-i arăți tu, artis-tul, ce înseamnă perspectiva, mișcarea, dar și cum se obțin vopselurile. Filosofia, cu Platon, Aristotel și gânditorii Indiei și Chinei, naște școala adevărată, care și astăzi stă-pânește specia Homo sapiens. Școala cu majusculă, cea mai importantă instituție a pla-netei. Care școală, greutate având, are și inerție. Imensă. Așa că marelui, uriașului dascăl care a fost Spiru Haret i-a trebuit o imensă cheltuială de energie pentru a o scoate din curtea bisericii și a o gene-raliza, seculară, acoperind cu cunoaștere – dar și cu limba română – teritoriul ce-i fusese dat: mintea copilului. Cum a lucrat Haret? A mers din sat în sat, urmându-și reprezen-tantul în P.R. (relații publice), adică pe scriitorul Victor Anestin, care făcea “pârtie” intelectuală printre părinți, pentru ca ministrul școalelor să vie, a doua zi, și să declare: Facem o școală pentru fiecare sat – deci și la voi – să umplem capul copilului vostru cu mi-nunile de care sunt capabili intelectualii lumii. A mers – și România s-a înălțat, în al XX-lea veac, cu o parte a popu-lației ei. Se schimbă vremurile, vin comuniștii, dar marii profe-sori rămân la putere. Între ei, Ilie Murgulescu, care știe că pentru a-i aduce la școală pe toți copiii României trebuie construite școli – hardware-ul instalației, cum ar spune elec-troniștii. Pornește programul, îl continuă și alți demnitari ocupând fotoliul lui Spiru Haret, școlile se construiesc, clasele în care, pe tabla nea-gră, învățătorul și profesorul român din cea de a doua ju-mătate a secolului XX își îm-plinesc menirea. Care este, în primul rând, aceea de a eli-mina complet analfabetismul și, în al doilea rând, ridicarea unei clase sociale de uni-versitari, oameni de știință, creatori în cultură – cu care Țara Mioriței să poată sta la masa festivă a lumii. Urmează etapa a III-a, cea în care școala iese dintre pereții clasei, din cadrul tablă neagră și cretă + dascăl + manual, își pierde atribuțiile de uzină în care materia primă este cvasiuniform transfor-mată în materie gânditoare intelectualizată, dar tineri cunoscători de multe și ne-știutori de nimic. Este mo-mentul în care informatizarea intervine, individualizând procesul de învățare – ceea ce ultimii 4 miniștri au făcut și continuă să facă. Momentul când, conștienți de efectele audiovizualului, dascălii mio-ritici ar fi trebuit să adauge școlii dimensiunea radio-școală și dimensiunea tele-școală… dar n-au făcut-o. Când, iată, rețeaua Haret-iană, depășită de vremuri, este a-bandonată, pentru ca școli complexe, elastice, moderne să le ia locul, strângând învăță-ceii sub lumina dascălilor cu înaltă calificare – și iată că ideea campusurilor școlare își face loc în Alma Mater, ca o certitudine a profesionalizării și modernizării procesului de instrucție-educație. Desigur, ar mai fi multe de făcut – de la diferențierea sa-lariilor în funcție de valoarea predării, până la sutele de mii de burse care trebuie acordate copiilor de țărani (mai ales !) și de orășeni săraci. Trebuie lungită ziua de școală, prin adăugarea a 1-3 ore de discipline opționale, imediat după masa de prânz a elevului – garantată de școală. Trebuie plimbați, prin țară și prin lu-me, copiii românilor pentru ca, mari, să poată cunoaște lumea și… să o poată stăpâni. Și, mai ales, trebuie instalat la putere Partidul Părinților, pentru că, cu ochii ațintiți asu-pra viitorului copiilor, mame-le și tații vor ști să liniștească valurile politicii de proastă ca-litate, orientând țara spre țe-lurile ei firești. Care, toate, converg spre o singură țintă: asigurarea unei vieți decente pentru fiecare cetățean al ei. Asta au de făcut urmașii lui Spiru Haret, pentru a se bucura de aplauzele românilor de la sfârșitul veacului. ALEXANDRU MIRONOV

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: