Să nu uităm că suntem români !

Motto: “Învățați de la predecesori, căci aceasta este cea mai bună învățătură” (Xen. Cyr. 8, 7, 24) În ultimii ani am avut parte să vedem pe ecrane, de dimineață până noaptea târziu, aceleași figuri de condamnați, de afaceriști, de politicieni certăreți, de fotbaliști des-curcăreți și de tot soiul de ființe bizare care sug vlaga acestui popor răbdător și cuminte (“Este o veche constatare că oamenii cuminți devin, de obicei, mai înțelepți datorită vârstei, iar cei proști devin cu (trecerea) anilor tot mai neghiobi”. Wiel. Abd. 4, 51). Viața, pacea, li-niștea noastră, a celor mulți, sunt înăbușite tot mai mult de un val de ură, lăcomie, egoism, mândrie și dorință de stăpânire. N-are omul vreme să trăiască, să simtă că este viu, să zâmbească, să cânte, dar mai ales n-are vreme să-I aducă slavă lui Dumnezeu.
 

A ajuns să lucreze zi-lumină, ca un robot, uitând cu desăvârșire de viața sa spirituală, de cultivarea sufletului său, scânteie ruptă din suflarea Domnului Dumnezeu. În total contrast cu multele ciondăneli și certuri, jigniri și etichetări reciproce, răcnete și țipete de junglă, deconspirări și atacuri la persoană care inundă mass-media noastră, poporul român tace și suferă. Domnul Puterilor vede și simte greutatea jugului său, al celor mulți și sărmani, și nu ne lasă să ne cufundăm în dureri și suspine, în întuneric și disperare, ci ne mângâie în chip minunat cu muzica Sa cerească, pe care a dăruit-o strămoșilor noștri, ca s-o practicăm cu plăcere pentru cultivarea sensibilității noastre. Dumnezeu n-are milă de bogătași, de farisei și lăudăroși care bat cartea recordurilor cu mul-tele lor miliarde, ci de oamenii sim-pli plini de iubire și simțire umană. Deși Televiziunea Română, în ultima vreme, a devenit un mijloc principal de publicitate tot pentru cei avuți, iată că și-a făcut loc și pentru cel mai frumos festival de muzică populară românească, aceea care produce lacrimi de bucurie tuturor oamenilor simpli și cu inima simți-toare, celor mulți și sărmani, dar bo-gați sufletește. Este muzica noastră românească unică și am păstrat-o curată din generație în generație, fără s-o amestecăm cu toate viiturile pământului, ceea ce nici Dumnezeu nu ne-ar fi permis. Am învățat din tată în fiu să nu dăm strălucirea de aur a muzicii noastre românești pe conglomerate asurzitoare ale acestei lumi rătăcitoare. Să ne trăiești, ma-estre Botgros, pentru toată isprava ta de cântăreț renumit, care descre-țești frunțile românilor cu iubirea ta creștinească! Ai cântat nu numai pentru românii din țară și de pretu-tindeni, ci ai cântat deopotrivă pentru toată suflarea pământului, pentru toți oamenii lumii, ai cântat cu adevărat pentru Dumnezeu. Să fie această splendidă cântare fără egal în lume o profundă rugăciune către cer, către Dumnezeul cel Mare și Sfânt, Care a creat cu puterea Sa muzica dumne-zeiască a întregului univers. Felici-tăm din inimă și din suflet pe toți acei vrednici cântăreți români care au înălțat, ca nimeni alții, sub baghe-ta și arcușul fantastic al maestrului Botgros, cântări de aur de o rară trăire umană. În timp ce unii, ires-ponsabili, se dau de ceasul morții să aducă și la noi de peste hotare cărți cu vrăji, vrăjitorii și magii, oamenii simpli și adevărații creștini din satele noastre cultivă la copiii lor dragostea și respectul pentru mu-zica noastră populară, de neegalat în lume. Să ne trăiești, maestre Făr-caș, că ai făcut să strălucească și mai mult frumusețea cântărilor românești, sub acompaniamentul strălucitor al orchestrei conduse de neobositul ei dirijor! Sufletele oamenilor simpli au vibrat la unison în toată țara românească. Am realizat încă o dată că toată această cântare formidabilă este cea mai mare bogăție a omului simplu, cu ea se mângâie la bine și la rău, cu ea se roagă lui Dumnezeu. Sala arhipli-nă, publicul și toți oamenii dornici de frumos radiau de bucurie. S-ar putea spune că, prin aceste înalte trăiri, își șopteau unii altora gânduri despre eternitatea cântecului: “Botgrosul nostru românesc nu trebuie să moară!”… ca să ne cânte cu orchestra sa pentru vecie acea muzică populară perenă, care înno-bilează inimile noastre; o muzică în stare să ne înalțe la cer. La astfel de cântări încununate de aplauze și bucurii vibrează întreaga suflare românească. Fericitule popor român, păstrează în suflet zestrea neamului tău, n-o uita, n-o dispre-țui, repet-o mereu ca pe-o rugăciu-ne! Pune-o în valoare permanent, știind bine că doar așa aducem noi, toți românii, slavă necurmată lui Dumnezeu. Așa ne dovedim noble-țea sufletească, sensibilitatea față de frumos și credința nestrămutată în Bunul Dumnezeu. Și nu uita să-ți spui mereu, cu aceeași bucurie: “Cu noi este Dumnezeu!”. Înv. ILEANA SOFIA, Fălticeni

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: