Anul Nou Agrar

Întregul cortegiu de credințe, datini și tradiții mitice românești scoate în evidență fapte și elemente mirifice care ascund făpturi mitice de certă origine agrară, pastorală, apicolă. Anul Nou Agrar de-buta în societatea tradițională în plină lună martie, imediat după Zilele Babelor, la 9 martie, când lumea începea ciclul Moșilor, moment fa-vorabil pentru debutul unei ocupații de bază – agricultura. La 9 martie, când calen-darul creștin ortodox îi prăz-nuiește pe cei 40 de mucenici, avea loc scoaterea rituală a plugului pentru aratul de pri-măvară, indiferent de starea timpului, prielnică sau ne-favorabilă.

 

Înainte vreme, ceremo-nialul scoaterii plugului se făcea într-o zi de luni din preajma lui 9 martie, lunea fiind socotită ca fiind favora-bilă începutului tuturor lucrărilor de bază. După ce, în prealabil, plugul era purificat prin foc la fierăria satului, reparat și curățat, acum, la 9 martie, el era adus în curtea gospodăriei, se înjugau boii, în jurul atelajului săvâr-șindu-se un ritual deosebit. În coarnele boilor se puneau niște colaci păstrați de la Crăciunul precedent, simbol al soarelui și al fertilității pă-mântului, iar în mijlocul curții se punea un castron cu apă, de obicei sfințită, un vas cu-n drob de sare, o strachină cu grâu și un ciob cu tămâie. Gospodina, îmbrăcată în hai-ne de sărbătoare (curată tru-pește și spiritual), înconjura plugul și boii de trei ori în sensul mersului soarelui, stropind și tămâind totul (plugul și boii). Apa rămasă era turnată pe picioarele boilor, iar ciobul se sfărâma de coarnele acestora. Urma trasarea unei brazde circulare în curte sau, după caz, se în-conjura casa, zgâriindu-se pământul, apoi se ieșea în câmp. La ieșirea din curte se arunca peste boi jăratic și boa-bele de grâu, pentru puri-ficarea acestora și ca simbol al fertilității pământului. Ajunși în câmp, se marca (trasa) o brazdă simbolică, iar la capătul ogorului se îngropa un ou și un colăcel, tot ca simbol al fertilității și pentru ca „să se facă bobul mare cât oul”. Un alt moment important al acestei zile era baterea rituală a pământului cu bâtele de către bătrânii satului, operație făcută concomitent cu zicerea: „Patruzeci de sfinți voinici ,/Dați cu botele-n pământ /Ca să intre frigul, să iasă căldura”, sau „Voi moși strămoși, /Să-mi fiți tot voioși. /Să-mi dați spor în casă ,/Cu mult dar la masă”. Chiar și copiii tropăiau zicând: „Intră frig și ieși căldură /Să se facă vreme bună, /Pentru plug și arătură”. Acest aspect al invocării Moșilor cu scopul de a încălzi și fertiliza pământul era su-plinit și prin aprinderea fo-curilor rituale, focul fiind un element permanent și etern în tot ceea ce alcătuiește viața cosmică și terestră. Caracterul stihial al focului apare acum într-o ipostază ajutătoare soa-relui pentru a încălzi pă-mântul, ca să aducă cât mai grabnic căldura, înlăturând frigul. Și tot la 9 martie se mai fac și sfințișori (mucenici), care de fapt sunt niște reminiscențe ale unor idoli precreștini ai fertilității, invocați acum la început de nou drum pentru rodul pământului, dar care, în timp, și-au pierdut semni-ficația străveche.