(I) Garda nu moare…

…și nici că se predă. Nu, nu-i vorba de Garda Financiară, nici de cea de Mediu, ci de deputatul oarecum UDMR de Harghita, dl Garda Dezideriu (Dez-so). De ce oarecum? Păi, la alegerile din urmă (feri, Doamne, să fie ultimele!), după cum spune Domnia Sa, Uniunea nu l-a prea vrut, însă populația l-a votat. De ce asta ? Păi, simplu, șogorilor: acolo, la cea Uniune, printre alți oameni de bine, se află și-un bătăios vicepreședinte (și senator al României, en passant!), dl Verestoy Attila, botezat prin părțile locului și în presă Forestoy și al cărui nume a fost pomenit nu o dată în legătură cu „mafia verde” și „baronii lemnului” din arealul Har(ghita) – Cov(asna).

 

Pe de altă parte, dl Garda se află de când se știe personalitate publică, în ne-curmată luptă cu toată încrengătura mafiotă (oameni de afaceri, polițiști, magistrați, primari, politicieni, co-misari financiari, parlamentari, personal silvic – de la pădurari la șefi de ocoale și chiar mai sus!), care numai între 1995-1999 au produs în Secuime un prejudiciu de peste 6 (șase) miliarde dolari, cifră de spaimă, ca și apocalipsa ecologică de se prefigu-rează inexorabil. Cum la noi trebuie să se petreacă o catastrofă ca să se ia măsuri, Departamentul de Control al Guvernului de atunci (șef, dl Valerian Stan) și-a băgat în cele din urmă nasul în respectivul păienjeniș de afaceri, care numai a cetină de brad nu mi-roseau. Ancheta pare-se că s-a făcut la sânge (lucru de mirare, într-un fel!), finalizându-se cu documente în care erau stabilite responsabilități și vinovății precise, nominalizându-se „în clar” firmele-căpușă ce s-au înfruptat copios din defrișări abuzive și exploatarea doborâturilor (care firme – simplă coincidență – aparți-neau taman angajaților ocoalelor silvice sau, pentru imagine, cimotiilor acestora – mătușile și verișorii se purtau încă de pe-atunci!) (Va urma) Pentru Măria Sa, puiul pădurii, semnează cu jale al Dv. VIOREL DÂRJA