Sub povara anilor, dezamăgiți de viață

Am revenit, marți dimineață, la Mănăstirea Bogdănești, ctitorie a părintelui Gheorghe Loghinoaia, într-un context mai aparte. Doamna Stela Acatrinei, vicepreședintă a Consiliului Județean Suceava, însoțită de o „suită” alcătuită din directori de instituții, oameni de afaceri, preoții Jaba și Saftiuc, repre-zentanți ai unor fundații umanitare, ziariști, s-a deplasat aici pentru a revedea situația și a stabili niște măsuri. Mai concret, așa cum s-a exprimat dumneaei, „gândul nostru este să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a vă lua puțin din povara pe care o duceți zi de zi”. Desigur, cei care nu trecuseră niciodată pragul sfântului locaș de la Bogdănești s-au întrebat, pe bună dreptate, despre ce povară este vorba? Numai cine nu i-a cunoscut pe cei 70 de bătrâni de aici nu va putea înțelege care este rolul acestui complex monahal, adevărată mănăstire cu caracter filantropic, condusă (caz unic în țară) de un preot de mir. Dar să deschidem „cartea de vizită” a sfântului locaș și a viețuitorilor lui și să ne oprim la câteva dintre problemele cu care se confruntă.
 

Enigmatici și cuminți, cu dureri și neputință… În incinta mănăstirii și-au găsit refugiu, la apusul vieții, gâr-boviți de povara anilor, peste 70 de bătrâni, în majoritate uitați de copii, de nepoți, de prieteni sau rude apropiate. Apăsați de dureri și neputință, părăsiți de cei cărora le-au dat viață sau pe care i-au legănat când erau mici, ei trăiesc mai tot timpul cu speranța (și obrajii uzi de lacrimi) că, într-o zi, fiul sau fiica (unii, oameni mari, cu lefuri și averi de invidiat) vor veni să-i ia acasă. Amărăciunea sufletească a acestor bătrâni este mai mare atunci când se gândesc că, după ce au muncit o viață, au fost ne-voiți să-și părăsească gospodăria, casa zidită cu trudă în decur-sul anilor, pentru că au devenit o greutate, o grijă în plus pentru copiii lor, de la care ar trebui să primească o mână de ajutor. 24 dintre bătrânii ajunși în acest azil sunt bolnavi la pat, nu se pot bucura de îngrijire medicală, nu beneficiază de o baie cât de cât modernă, nu au medicamentele necesare, nu i-a văzut un medic de multă vreme. Oricât s-ar strădui părintele Loghinoaia să se îngrijească de soarta lor, singur, fără un asistent medical, fără ca medicul de familie să treacă măcar o dată pe lună pe aici, nu poate stinge durerile acestor ființe. Ei nu țipă (cu unele excepții), nu strigă după ajutor, dar li se citește durerea pe față. O bătrână din Fălticeni, de 86 de ani, o prezență deosebit de plăcută, oftea-ză și ne spune că a crescut 4 nepoți, din care doi sunt medici, dar n-au trecut niciodată să o vadă. Nici nora ei. Nu-i condamnă, nu-i judecă pe niciunul, ci se resemnează cu gândul că „au și ei greutățile lor…”. O altă năpăstuită a sorții ne spune că a dat via-ță la doi copii, dintre care fata este profesor universitar la Iași. N-a mai trecut să o vadă de o jumătate de an. A venit la mănăstire pentru a scăpa de vorbele grele ce i se spuneau, la nervi, de către cei pe care îi considera cei mai apropiați de sufletul ei: „Când ai să crapi odată, să scăpăm de tine?!”. O bătrână de 80 de ani, dintr-o comună din apropiere de Bogdănești, a fost scoasă din casă de fiica ei adoptivă. A înfiat-o, a ținut la ea ca la ochii din cap, iar la bătrânețe a devenit… un obiect uzat, fără valoare, ce trebuia aruncat. Fiecare persoană ajunsă la Mănăstirea Bogdănești este un caz aparte. Cea mai în etate este o fostă învățătoare, de 102 ani, numai piele și oase, care nu poate coborî din pat. Cea mai tânără, o femeie din Suceava, de 52 de ani, cu două fete înfiate (aflate acum în Anglia), dar rămasă pe drumuri, fără niciun ajutor. Trist, dar adevărat… Ce-i de făcut? Situația este cunoscută. Dacă la Căminul de bătrâni din Po-jorâta, unitate patronată de stat, personalul administrativ se ridică la 30 de persoane, la Bogdănești, cele peste 70 de suflete nu dispun, lucru pe care l-am mai consemnat în ziarul nostru, nici măcar de un asistent medical. Bătrânii se descurcă cum pot, se ajută între ei, uneori își pun chiar perfuzii reciproc și apelează la sprijinul părintelui Loghinoaia. El este, uneori, medic, gospodar, duhovnic și gazdă pentru toată lumea. Ca să fii „cazat” aici nu trebuie decât să ajungi… pe drumuri, muritor de foame, fără niciun ajutor. Nu-ți trebuie acte, recomandări, adrese. Dar, vorba părintelui Jaba: „E o crimă să-i lași pe bătrâni să sufere”. De aceea, întrebarea celor prezenți marți la Mănăs-tirea Bogdănești a fost simplă: ce-i de făcut? Doamna vice-președintă Stela Acatrinei a promis (trecând și la fapte concrete chiar în ziua vizitei noastre) că va face tot ceea ce-i stă în putință pentru a-i ajuta pe acești oameni, ce ne pot fi părinți, bunici sau chiar străbunici, să o ducă mai bine. „Nu este per-mis – spunea dânsa – ca, într-o țară în care avem milionari în dolari sau euro, să existe asemenea ființe în suferință. Nu-i drept, nu-i omenește, iar noi trebuie să intervenim. Consiliul Județean a asigurat, anul trecut, pentru acest azil, 1 miliard de lei, suma este însă mică, dacă ne gândim că la peste 70 de oameni trebuie să li se asigure hrana zilnică, lenjerie, căldură, medicamente etc. Voi discuta cu mai mulți oameni de afaceri, cu fundații umanitare, mai ales că unele dintre ele numai umanitare nu sunt, să vină în ajutorul acestor oameni bătuți de soartă. Voi mai veni aici, până când lucrurile se vor schimba”. Când am amintit, mai sus, de fapte concrete, am avut în vedere că, marți, doamna directoare Gorodea, de la Căminul de bătrâni din Pojorâta, nu a venit cu… mâinile goale la Bogdă-nești. Din surplusul pe care îl are în magaziile unității, a adus ajutoare: făină, griș, gem, supe concentrate, zarzavat conservat, pateuri, pastă de măsline, supă de ciuperci, fețe de masă și câte altele, toate de mare folos. Domnul Vasile Ionese, din Frătăuții Vechi, om de afaceri, a promis că, în curând, când se va sfinți noua clădire a căminului de aici, va asigura tot ceea ce înseamnă produse de panificație. Dacă asemenea gesturi s-ar înmulți, acelor oameni amărâți care își trăiesc apusul vieții între zidurile unei mănăstiri le-ar apărea zâmbetul pe buze.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: