Vine, vinee…

…primăvaraa! Faceți pârtie, măi fârtați (și surate)! Se dă verde la ghiocei. Virtual. Floricele pe câmpii, arbori și plante, animăluțe și somnolente viețuitoare trezite la viață stau a se porni întru lucrarea cea sfântă a nobilei Creațiuni: VIAȚĂ… cool! Care mere mai departe. Ca Angela din peliculă. Hotărât, materia s-a reciclat frumușel și hibernal, grâul e mai bun însămânțat în toamnă, cu brazdă adânc întoarsă de corman. Și la vreme. Am avut ger (griji) și parte de… friguri (necazuri peste belele), dar astea ni se dau mai mult ca să ne călim. Și primenim. Că și bobul de grâu până nu-i el băgat vârtos în pământ, la dospeală și la… murit, nu se va metamorfoza nicicând în luminos firicel încolțit spre spicul cel copt din vară.

 

Frigul – tragem nădejde – s-a cam dus, iată. Mai ninge cu vagi ghiocei din văzduh, tot atâta speranță și lumină. Viața se primenește periodic și tot așijderea îndeamnă la lupte. Căci spu-nea Ioan cel Pitic, nevoitorul pustiei: „Și dă-mi, Doamne, răbdare în lupte! Apoi haideți de-acilea să o pornim. Să cătăm a lucra mai abitir pe muntele cel interior, la sporirea și cultivarea virtu-ților. E primăvară, iarăși! Floricele pe câmpii șed să se iște sub crusta încă nemiloasă a omeților. Celulele naturii se dezmorțesc și îndeamnă la treabă. Ursul Martinică ieși și ’mnealui din bârlog, că doar văzu soarele. Să ne primenim atunci straiele încă boțite de som-nolența încremenită a ele-mentelor. Încă. E primăvară, iarăși, și vin vestitorii ei. Haideți, fârtați & surate, înapoi la… clorofilă. Luați, mâncați și vă veseliți ! Câte-o… dușcă de zare proaspătă nu strică pe la casa cui ne are. Să pompăm atunci la seve, cu colori, cu arome și mu-guri fresh. Și musai verzulii. Primavera venit. Trăiască! Gaudeamus! Cum ar veni…