Carpații României, în mare pericol! (I)

În ultimii 15 ani – s-a conchis în Adunarea Generală a Forumului Montan din România – în zona montană s-a instalat insidios o situație fără precedent, dramatică sub aspect social, economic și de mediu, dublată de starea de criză din agricultura montană. Aceasta – arăta dl prof. dr. RADU REY, președintele FMR – devine tot mai accentuată, prin: • Reducerea drastică a efectivelor de ovine și bovine și a volumului de îngrășăminte organice, cu consecința distrugerii irecu-perabile a florei pajiștilor naturale montane • Degra-darea majoră și în creștere continuă a calității furajere a pajiștilor, reprezentând circa 2,1 milioane hectare de pășuni și fânețe montane, cu afectarea și a biodiversității

 

• Degradarea sistemului de reproducție și ameliorare a taurinelor din zona montană, neadaptat la specificul zonei montane (dispersia gospodăriilor, văcării și stâne mixte, distanțe mari) • Derentabili-zarea gravă a creșterii ani-malelor, a agriculturii montane, cu sărăcirea tot mai ac-centuată a majorității popu-lației rurale, prin politica de prețuri derizorii practicată de numeroși transformatori și intermediari pentru materiile prime, mai ales pen-tru lapte și carne, cu instala-rea – în absenta unei protecții eficiente din partea statului – de practici monopoliste și înființarea de asociații „fanto-mă” pe lângă unitățile de pro-cesare, pentru preluarea disi-mulată a subvențiilor • Ab-sența unor politici montane, prin care să se asigure protejarea reală și prioritară a producătorilor agricoli mon-tani și încurajarea tinerilor pentru a continua bunele tra-diții agro-zootehnice • Pier-deri masive ale locurilor de muncă din zona montană, mai ales în rural • Părăsirea definitivă și în număr a-larmant de mare a activi-tăților agricole de către ti-neretul montan și mi-grația masivă spre urban – unde sporește rata șoma-jului • Afectarea capacită-ților de consultanță specifi-că, proiectare și formare profesională a tinerilor agri-cultori montani, prin redu-cerea sistematică a număru-lui de cadre tehnice agricole și absența sau insuficiența sprijinului financiar pen-tru instituțiile specializate ale MAPDR/ASAS • Slaba preocupare pentru păstrarea și protejarea patrimoniului național din zona montană de fenomene de degradare și de poluare excesivă • Neadap-tarea sistemului de învăță-mânt din ruralul montan la specificul agricol și la reali-tățile vieții la munte • Neor-ganizarea de către Ministerul Educației și Cercetării a șco-lilor profesionale de agri-cultură montană, în confor-mitate cu Legea Muntelui nr. 347/2004, și foarte slaba cooperare a MEC cu MAPDR pe acest subiect • Pierderi masive și irecuperabile în domeniul meseriilor tradițio-nale și artizanatului • Atitu-dini de evitare sau de igno-rare a punerii în aplicare a prevederilor strategiei de dez-voltare durabilă a zonei montane și ale Legii Muntelui nr. 347/2004, cu ameliorările ce se impun • Sprijin a-proape inexistent din par-tea Guvernului pentru organi-zațiile neguvernamentale cu activități în zona montană • Ignorarea rezultatelor valoroase obținute, prin cre-area de obiective – pilot cu sprijin financiar extern, prin relații de cooperare bilaterale și din partea CE, și necrearea de condiții pentru multi-plicarea acestora în zona montană • O foarte slabă responsabilitate față de starea muntelui, la factorii de decizie, însoțită de o slabă „voință politică”, în măsură să prevină și să combată starea de criză din agricul-tura montană și să asigure o dezvoltare durabilă • Nu-meroase alte aspecte ce con-duc la distrugerea sistema-tică a gospodăriilor țără-nești montane și a tradi-țiilor vizând bunele practici agricole și aspectele cultural-spirituale, care, cumulate, determină afec-tarea gravă a echilibrului național, a intereselor de ordin strategic pe termen îndelungat privind Carpații României – care au fost, sunt și trebuie să rămână munți populați, cu gospo-dării și tradiții viabile, supuse modernizării în viziune du-rabilă. De asemenea, Adunarea Generala a FMR a pus în dez-batere, pentru prima oară, textul Convenției Carpatice și a constatat că folosirea în text a termenului „regiunea Carpaților” ar permite imix-tiuni riscante – prin lipsa competențelor specifice și a unei experiențe calitati-ve din partea unor țări aproa-pe fără munți – în Carpații României • Termenul de „re-giune” creează confuzie și sus-piciuni, neexistând o deli-mitare printr-o hartă clară și unanim acceptată, după criteriile stabilite prin Re-zoluția 1257/99 a Comisiei Europene, permițând abate-rea de la ideea inițială a trans-ferului de tehnologie dinspre Munții Alpi spre Munții Carpați. Munții, ca zone ecologic fragile și defavorizate social și economic, nu pot fi asimilați, pe criterii „regio-nale”, cu alte zone, colinare sau de câmpie • Referirile de substanță includ accentuarea protecției mediului și a biodi-versității, cu tratarea în se-cundar sau chiar ignorarea factorului uman autohton, a protecției producătorilor a-gricoli și a identității lor cultural – tradiționale • Se creea-ză astfel posibilitatea ca, prin restricții severe de mediu, lipsite de compensații e-chivalente, să se creeze un și mai mare dezechilibru a-gro-silvic față de cel actual, cu consecința accelerării de-populării, a „dezumanizării” Carpaților României, după cum este deja în mare măsură situația în Carpații Cehiei, Slovaciei și Ucrainei, datora-tă, în mare parte, colectivi-zării forțate a agriculturii montane, proces regretabil din perioada comunistă • În prezent, în Munții Carpați există două sisteme agrico-le montane, radical dife-rențiate și necompatibile. Orice influențe de tip co-lectivist, altele decât cele tradiționale, la nivelul pro-ducției sunt inacceptabile pentru situația actuală și de perspectivă din Carpații României • România, cu a-proape 60 la sută din Mun-ții Carpați, este prima și singura țară carpatică ce și-a creat după 1990 instituții specializate, și-a delimitat oficial teritoriul montan după criteriile Comisiei Euro-pene, deține o Strategie de dezvoltare durabilă a zonei montane, prin act normativ, și este a treia țară din Europa, membră a Parteneriatului Montan Internațional, care are o Lege a Muntelui, după Italia și Franța, toate aceste e-forturi demonstrând un avans important de ordin calitativ. Orientarea de perspectivă vizează exemplul Austriei, Elveției, Italiei, Franței, Germaniei ș.a., cu munții populați și cu tradiții a-gricole, economice și cultu-rale conservate durabil. (Va urma)