Cu stângu-n dreptu’… (II)

Ca și-n alte dăți, popolul suveran s-a ex-primat prin aleșii săi. Avem corupție, se admite, pe ici-pe colo, da’ cine n-are? Și Fran-cia, și Spania, și Portucalia, ba chiar și insulele Feroë are corpuția lor, cu corupții în sub-sidiar, într-o proporție rezonabilă, zice-se (care-o fi limita între rezonabil și inadmisibil, tot stăm și ne întrebăm, și răspuns tot n-am aflat, deși cetitu-l-am pe Descartes!). Deo-sebirea – specific național, ce Dumnezeu – este că noi avem corupție, dar n-avem co-rupți!, iac-așa! Avem, cel mult, români rupți în fund, precum un ilustru gazetar, analist și vedetă TV, admitem și asta, dar corupție instituționalizată, cu reguli clare și precise, cu tarife de servicii, stricte ierarhii și organi-zare științifică a producției și muncii, de unde până unde, neicusorule?!
 

A, că mai e un “naș”, acolo, pe liniile de transport călători încă ne-privatizate, se poa’. În bună tradiție creștin-ortodoxă și caragialescă, e și el un fel de părinte spiritual al navetist-blatiștilor, deopotrivă cu aceștia întru famelia mare și remunerație cum se știe; f’un amploiat public iarăși, de la primăria comunală fără de resurse și buget aprobat, până la coșcogeamite minister/a-genție guvernamentală, iarăși se poate (‘rea-ți ai dracu’ cu descentralizarea/deconcentra-rea și transparența voastră, de nu mai știe omul unde, când și cui să dea! – voce din off!). Lista poate să meargă oablă-oablă, până ajunge de unde o purces. În logica de tot interesantă a eminenților juriști din camera superioară, înlăturarea efectului precede suprimarea cauzei, taman în răspărul celui vechi prințip de drept roman: “Sublata causa, tollitur efectum“. Bref, chițibușuri avocățești și noduri în papură, anestezii locale cu efect general de scopire juridică, dare autohtonă (căci resemnată) din umeri și spălări pon-țiu-pilatiene pe mâini. Mânuri ce de vor fi vreodată curate, apoi nici că s-au păstrat ca atare, încuviințând, fie și prin absență, tot soiul de mânării, șmenuri și alte dubioase trebi ejusdem farinae. Și asta în numele unei iluzorii și de paradă reprezentativități. De paradă “pe sticlă” mai cu seamă și, riscând cuvântul, de circ și de panaramă. Concluzie provizorie, dar creștinească: “Fă cruce mare, rumâne, că dracu-i bătrân!!!”. Amin! Un fel de observator parlamentar, adică al Dv. VIOREL DÂRJA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: