O viață de un secol

> Ieri, la Gura Solcii, Gheorghe Mihăiesi a fost sărbătorit la cei 100 de ani, împliniți > Cu acest prilej Primăria l-a numit cetățean de onoare al comunei Grănicești Veteranul Gheorghe Mihăiesi, cel mai vârstnic cetățean al comunei Grănicești, a împlinit ieri 100 de ani. „Omul de-o seamă cu veacul”, cum era menționat pe diploma primită din partea Asociației Veteranilor de Război Suceava, a fost sărbătorit cum se cuvine de comunitatea locală, chiar în căsuța sa așezată în vârful dealului din Gura Solcii. Cei 6 copii, cu familiile, rude, prieteni apropiați, primarul, viceprimarul și consilierii locali, reprezentanți ai Prefecturii și CJ l-au felicitat și i-au urat viață lungă. Președintele CJ, Gavril Mîrza, i-a trimis o felicitare scrisă, printr-un reprezentant, celui care, tot de ieri, a devenit cetățean de onoare al comunei, prin decizia Consiliului Local al comunei Grănicești.

 

Viceprimarul Constantin Gutău ne-a precizat că primăria i-a oferit sărbătoritului 5 milioane de lei, iar consilierii locali au strâns se-parat bani și au cumpărat alimente. Înconjurat de fii, nepoți și prieteni, cu masa plină de sticle de șampanie și torturi aniversare, bătrânul ne-a primit cu curiozitate, ținând să spună că nu mai vede chiar așa de bine ca să citească ziarul. „Ar fi fost bine să fi avut tortul ăsta când eram pe front”, glumea. Lângă el se afla prietenul său, cu zeci de ani mai tânăr, preotul din Gălănești, Ion Moroșan, fost preot la Gura Solcii o scurtă perioadă. „Când oi muri să veniți, vă rog”, i-a spus mai în glumă, mai în serios, centenarul și a adăugat și câteva vorbe sintetizând rostul omului pe pământ: „Omul cât trăiește strânge ca furnica, iar când moare n-are nimica!” Gheorghe Mihăiesi spune că se bucură acum de tihna vieții, care i-ar fi mult mai plăcută dacă nu l-ar durea picioarele. Despre viața trăită, bătrânul consideră că a fost „și mai bine, și mai rău”. „Am făcut 8 ani armata la jandarmi, peste 3 ani am fost concentrat pe timp de pace, și restul, în timpul războiului, în batalionul operativ. Am fost sergent. Am ajuns și pe malul Nistrului, la grăniceri. Din ’39 am plecat de-acasă și, când m-am întors, în 1945, casa era arsă. Când am venit am găsit doar șperla (n. r. – cenușă) și n-am primit niciun ajutor”, își amintește. Mai mult, fiindcă avea vreo 5 hectare „și ceva” de pământ, fiind „aproape chiabur”, ne-a spus fiul cel mai mare, Ioan, 65 de ani, a trebuit să dea „cotă la stat”: „A fost greu cu cotele, n-am fost scutit de ele. Dădeam câte 150 de kg de carne pe an”. Deși, până la colectivizare, fusese „agricultor”, după aceea a luat drumul șantierelor din Suceava, lucrând la săpături, făcând zilnic navetă grea, pe jos, până la gara din Milișăuți. Dar avea putere de muncă și a reușit astfel să-și întrețină familia. „Prin muncă a reușit. Pe toți ne-a purtat la școală, toți am făcut câte ceva”, ne-a spus Ioan. Gheorghe Mihăiesi a avut 7 copii, mai are acum 5 băieți și o fiică, unul dintre fecior fiind răpus de boală acum 3 ani. Soția acestuia, Albina, vine însă mereu la familia Mihăiesi, cu care s-a înțeles foarte bine și de la care a învățat foarte multe, ne-a spus. Ea a pregătit bătrâ-nului și tortul de ziua lui. Cu cel mai mic fiu, Niculai, 49 de ani, și soția a-cestuia, sărbă-toritul locuiește împreună. Are și 10 nepoți, dar nu toți au fost prezenți la aniversare, fiind împrăștiați prin Italia, Grecia, Anglia și Portugalia, unde s-au dus la muncă. Bătrânul spune că secretul longevității sale constă în „muncă și cumpătare”. „N-a fumat și n-a băut, a fost un om cumpătat. Apoi contează și alimentația, a mâncat numai ce avea prin curte. Și, mai ales, a avut pădurea aproape”, a precizat și una dintre nurori. La care, fiul Ion a adăugat: „și credința”. Aceasta l-a determinat ca, în 1930, să pună umărul, la propriu, la ridicarea bisericii de lemn din sat, care dăinuie și azi. În 2 ani a fost gata, dar slujbă s-a făcut în ea după război. „Am cărat piatră, am urcat turnul scândură cu scândură, în spate, pe scară, până în vârful bisericii. Am fost voinic, mi-o plăcut munca, dar acum nu mai pot lucra”. Și cu părintele Moroșan a muncit mai încoace, la refacerea acoperișului, așa s-au împrietenit ei. Gheorghe Mihăiesi a fost, timp de 60 de ani, consilier în consiliul parohial, dar din 1993 nu mai poate merge la slujbă. Durerea de picioare nu-l lasă să iasă din casă decât vara, prin curte. Veteranul de vârstă din Gura Solcii, comuna Grănicești, a fost cinstit ieri de cei care-l iubesc și prețuiesc. Este răsplata primită pentru o viață dăruită muncii și înțelegerii. O viață de un secol!