Talent și talanți

Numa’ mâine nu-i poimâine. Adicătelea, duminică, acum, când dl George Sârbu, Mare Maestru în tradiții muzicale, face 69 de ani. O VIAȚĂ! O viață în slujba unui sens. Și tare frumos închinată, în f. bună măsură, măriei sale, Folclorul! Culturii populare, tradițiilor de valoare, „sângele” care cură și ocrotește ființișoara unui popor. Cu tot ceea ce are ea mai bun și durabil. George SÂRBU și-a închinat viața folclorului bucovinean. A făcut-o – o face cu nestăpânită și negrăită strălucire. A promovat la greu colecții de folclor. A orchestrat, măiestru, pentru formațiunile vechi; a repus, în ordine, taraful la locul lui, cu instrumentele (& pseudoinstrumentele) arhaice. A avut o viață de… nopți! De concepție, de cercetare, de scris. Totul s-a arhivat, astfel, mai pertinent, în zestrea ansamblurilor. Și la “Ciprian Porumbescu”. Și pe la Bacău, și pe la Radio (cu mii de piese orchestrate) ori prin dirijat (“ultima muncă”) și spectacol. A elaborat, ca să se știe, vreo 7 lucrări (folclor muzical), a făcut antologii și pe aiurea (că, pe la noi, nu știu cine nu mai încăpea de Sârbu !). Bref, a hămălit măiestru în laboratoarele secrete, anonime , fără a-i păsa prea mult de look, de imagine, cum s-au opintit alții, mai iuți, mai jmecheri, mai pragmatici… George Sârbu este astăzi aci și vă vorbește. Să luăm amiiinteee…
 

Cred că vom avea urmași… – Nu vă întreb nimic. Știți tot! Cuminte, vă voi asculta depănând la poveste… – În 15 ani, la “Balada”, s-au… înfruptat peste șapte sute de copii, care au rămas marcați (mai mult sau mai puțin) de folclor. Sunt semne că sunt mulți cu pasiune, cu prețuire pentru aceste valori, și… cred că vom avea urmași… Sunt în-să puțin îngrijorat, pentru că grija noastră este mai mult pentru cele imediate, iar, pen-tru spirit, de spirit, mult mai puțin se interesează chiar și cei care ar trebui să deschidă niște posibilități – niște por-tițe mai largi (în primul rând, sponsorizările pentru cultură, promovarea prin mass-me-dia…) valorilor reprezenta-tive. Nu mă supără că apar și alte genuri periferice, mă supăr că nu promovăm suficient ce este valoros… …Aveam ceva peste 15 ani; am cules și am notat folclor, mai stân-gaci, sigur, că o brumă de pregătire muzicală am avut, dar totul a fost, așa, empiric, aproape…ancestral să zicem (râs, râs), iar pe parcurs m-am instruit. Ce a dominat? A domi-nat practica, am avut o practică. Și – ceea ce-mi dau seama că este bune – am preluat o tradiție foarte bună. Nu uit că m-am format, vreo 10 ani, în copilărie, cu tata, cu fratele, cu unchii mei, cu mari lăutari ai Boto-șanilor. S-adunau câte 40-50 și repetau la Sfatul Popular, și eu chi-bițam și am învățat foarte multe, că țin minte anumite melodii de folclor; și țin minte că n-aveam 18 ani și îi spuneam Ștefaniei Rareș… uite ce trebuie să promovezi tu! Și repetam. Am repetat mult, de la 14 ani, cu formații de folclor (muzi-cale, coregrafice…) și pe la brigăzi artistice (cu muzică, momente satirice…). Am avut o practică, într-adevăr; am niște însemnări care au plăcut și lui Harry Brauner, Tiberiu Alexandru, Constantin Brăiloiu, marele savant, când am înregistrat seria de albume, discuri, cum era în anii ’70, care au intrat în tezaurul țării, cu interpreți ca Al. Bidirel, Sidor Andronicescu, Ilie Cazacu, Maria Surpat… Și au fost foarte încântați. Lumină & bucurie… Acum, încerc un sentiment de mulțumire. Este important că am cules ce a fost de cules și am și promovat; am și conservat, am orchestrat tot ce am cules, și cu Ansamblul “C. Porumbescu”, și cu “Balada”, și-n ultimii ani mă bucur că am preluat și am repus în circulație repertoriul de colinde laice și religioase, cele de Crăciun sau cântările pascale, că erau… pierdute! Și-ncerc o bucurie, pen-tru că am reușit să formăm – să chemăm copiii la învățătură; la Ansamblul “Balada” vin copii din ce în ce mai sensibili – mai înzes-trați, cu har și cu talent. Ceea ce am învățat eu de la tata (care avea doar trei clase)…; sunt așa de copleșit de respect și de considerație, pă-rinții ne-au crescut pe cei patru co-pii într-un spirit de bucurie și de lumină. Ni s-a transmis credință…. Să-nmulțesc măcar cu un talant-doi… …Eu cu tata am mers o bună vreme, dar a continuat și a avut forță fratele meu, cel cu care am mers și am înființat Orchestra de muzică populară la Botoșani (prima dată, la Casa de Cultură, unde am… practicat ceea ce am cules). Aveam 18 ani și culegeam, cu fratele; fratele a continuat și aici, la Suceava, a fost un exemplu de modestie, de cultură muzicală, de generozitate… Am căutat să-nmulțesc măcar cu un talant-doi ceea ce am primit… N-am prea avut grijă de ceea ce așezam în pagină (sau înregistram); alții au avut mai multă grijă; eu nu m-am ocupat în a mă pro-mova, în a-mi face imagine; am fost, așa, mai preocupat de… fapte! – Ce vă neliniștește la priveliștea din jur și din zare?! Avem 69 de ani! – Este, într-adevăr, vizibil pentru toată lumea că suntem copleșiți de necazuri. Aș vrea ca măcar cei care răspund direct de cultură să fie u-niți și cu interpreții, și cu creatorii, iar cei care conduc să dea mai multă hrană spiritului. Civilizația uni-versală n-are hotare, interferează. Sigur, avem noi niște valori tipice românești, tipice Bucovinei, dar ele n-au graniță: sunt ale omului, ale patrimoniului universal. Și să nu lucrăm numai pentru divertismentul vulgar, să o facem și din respect pentru cei care au primit har de la Dumnezeu. Nu au făcut lucruri frumoase cei care n-au primit har de la Dumnezeu; cei care au creat au avut har de la Dumnezeu. Cei care conduc ar trebui să le creeze condiții bune de… funcționare. Este prea puțin ce s-a făcut în 15-16 ani ! Este mai mult… ce nu s-a făcut! Ne gândim că marea oralitate a dispărut, nu mai avem rapsozi… Din această cauză, este nevoie de sprijin ca acești oameni, care nu au beneficii pecuniare deosebite, să aibă măcar condiții de promovare, de împlinire în bucuria cu care fac acest travaliu… – Mai munciți? Mai munciți și anul ăsta?! Care, ce semne are? – Este un plan mai vechi (de peste 10 ani) să creăm mai multe condiții “Baladei”, să promovăm folclorul prin copii, să formăm nu numai tineri interpreți, ci chiar specialiști și conducători de formații. Vreau să facem încă un album copiilor (de cântece folclorice), fiind copii dintre cei mai înzestrați, dornici, cu pasiune (bineînțeles, îi ajută și părinții); alte albume de altă factură (profesionistă). Dar, ce este mai important, adun forță (și poate voi fi sprijinit, în sfârșit) să fac o lucrare pe care ar fi trebuit, poate, s-o fac mai demult – da’ nu m-am priceput, poate nici n-am fost ajutat la vreme, e puțin cam târziu: Antologia folclorului muzical, sec. 20, lucrare care presupune multă preocupare. Probabil că n-am să pot să realizez singur această muncă, o să fiu sprijinit de Centrul Creației…, poate și de Oana, fiică-mea, profesoară de muzică, poate și de Institutul de Folclor… Apoi, se profilează niște deplasări în străinătate cu „Balada”. Și vrem să mai facem filmări, ceea ce ne va fi greu, pentru că nu avem bani… – Și celor care ne… privesc au cetesc, ce le spuneți? – Le mulțumesc celor cu aplecare pentru ceea ce a fost fructul activității mele (tradițiile muzicale) și celor care nu prea au fost… încântați – le doresc lumină și tot binele în pace duhovnicească, dimpreună. – Așa să ne ajute… LA MULȚI ANI!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: