Cu sapa și secera

Ministerul Agriculturii va avea alte câteva mii de nou angajați. Conducerea executivului a găsit soluția, după ce a remarcat că țara noastră este puțin capabilă să absoarbă fondurile acordate de integrare. Proaspeții veniți se vor implica mai mult în informare și întocmirea efectivă a proiectelor, astfel încât agricultorii să acceadă mai ușor la finanțare. Aceasta, în ciuda faptului că pe lângă ministerul amintit funcționează instituții cu atribuții similare, care, iată, și-au dovedit deja ineficiența. Pentru cointeresare, noii salariați vor avea remunerații cu 75 la sută mai mari. Măsura vine pe fondul unei sărăcii crunte a țăranilor, oficialii guvernamentali nevăzând copacii din cauza pădurii. De la an la an, suprafețe tot mai întinse rămân nelucrate, sătenii fiind nevoiți să renunțe la ce le-a mai rămas: pământul.

 

Nu o fac din neglijență sau lenevie, ci pur și simplu siliți de circumstanțe tot mai ostile. Aceeași Uniune Europeană care pentru „hârțogarii” din sistem înseamnă salarii mărite, pălmașilor le aduce creșterea prețului la motorină și posibilitatea tot mai redusă de a face lucrări mecanizate. Din cauza majorării sistematice a prețurilor, inaccesibile devin semințele certificate, pesticidele și îngrășămintele chimice. În consecință, agricultura se întoarce la modul arhaic de practicare, cu calul, sapa și secera, producțiile fiind pe măsură. Surplusul de produse, atât cât mai există, este valorificat la prețuri sub cheltuielile de peste an, astfel că, în toamnă, atunci când se trage linia, țăranul vede că a muncit degeaba. Și, în loc să se bucure de munca de peste an, se apucă din nou cu mâinile de cap, neavând bani pentru noua recoltă. Așadar, nu de sfătuitori la patru ace și bine plătiți duc lipsă locuitorii rurali, problemele fiind altele față de cum se văd acolo, sus, unde se fac și se desfac programe și strategii.