Simbolistica măștilor de Anul Nou

La cumpăna dintre ani, în satele Bucovinei te întâmpină o atmosferă unică, de intensă trăire emoțională, legând punți nevăzute între om și cosmos, între actualitate și tradiția ancestrală, între om și oameni. În Bucovina, cea mai fertilă zonă etnoculturală românească privind datinile și obiceiurile de Anul Nou, măștile și deghizările ceremoniale sunt prezente peste tot, marcând astfel pragul simbolic dintre ani. La nașterea fiecărei măști, magicul a subordonat esteticul și ludicul, din dorința de a frapa asistența și de a declanșa în psihicul acesteia o anumită stare de spirit. Încercăm să redăm pen-tru cititori ceva din simbolistica câtorva măști mai importante ce fac parte din scenariul marelui carnaval.

 

Capra – este un personaj mito zoomorf, o prezență fascinatorie care se caracterizează printr o vitalitatea excesivă, reușind să capaci-teze întreaga asistență prin dezinvoltura panto-mimei și expresivitatea ținutei. Încă de la apa-riția acestui obicei, capra a fost un simbol al fertilității și al fecundității, iar prin moartea și învierea ei, se marcau dispariția anului vechi și nașterea Anului Nou. Ursul – este o prezență la fel de agreabilă, cultul animalului își află originea în zorii civili-zației (paleolitic). La geto daci, ursul era consi-derat un animal sacru, cu multiple virtuți simbo-listice; el apărea și în cultul lui Zalmoxis, numele acestuia fiind derivat de la însăși blana ursului (zalmos = blană de urs). În primul rând, ursul simboliza puterea și vivacitatea (fiind și cel mai puternic animal din fauna carpatică), iar prin secvențele din timpul jocului el simbo-liza aspecte legate de evoluția timpului. Astfel, prin moartea și învierea animalului se simbo-lizau moartea și nașterea unui nou an, ursul ridicându se triumfal pe bâtă; prin rostogolirea ursului în timpul jocului său se simboliza derularea zilelor, săptămânilor și a lunilor din-tr un an. Dar ursul era și un reprezentant de seamă a etnoiatriei populare; părul smuls din blană era păstrat pentru afumarea copiilor de sperietură, animalul fiind invocat și pentru călcarea celor cu dureri de șale. Cerbul – simbolizează în mitologia populară românească dreptatea, puritatea, iar la vechii traci el simboliza soarele. În vechile colinde bucovinene, cerbul apare purtând între coarne un leagăn de mătase în care se află „Iisus mititel,/Mic și înfășel”. În cadrul obiceiurilor de Anul Nou, ceea de impresionează este fas-tuozitatea măștii de cerb care se individuali-zează prin spectaculozitatea și originalitatea herbului. Calul – este o altă întruchipare plastică a unor simboluri mitologizate în tradiția locală, în Bucovina calul reprezentând pentru localnici nu numai un animal de muncă sau de fală, ci și expresia unui simbolism extrem de complex. Din această perspectivă, calul este, deopotrivă, simbolul vieții tumultuoase și al morții. Agil, frumos, sprinten, dar și foarte nervos și impre-vizibil în mișcările sale, calul a căpătat în tradiția bucovineană și funcții apotropaice, de protejare a gospodăriilor și chiar a bisericilor, de duhurile rele. Prin jocul său energic, la Anul Nou, el purifică atmosfera satelor de eventua-lele forțe malefice cuibărite peste an, pentru ca lumea să pășească în noul an curată. O altă categorie de măști rituale amplu repre-zentate în obiceiurile bucovinene de Anul Nou sunt Urâții. Prin intermediul măștii de cap (o-brăzarul) sunt evidențiate, într o manieră origi-nală și expresivă, caricaturală, cele mai urâte și respingătoare racile ale caracterului uman. Un loc aparte în această categorie de măști îl ocupă Moșii și Babele – reprezentanți ai cultu-lui fertilității și fecundității –, la care elemen-tele definitorii ale fizionomiei – ochi, nas, gură, urechile și părul – sunt ingenios metamorfozate pentru a întruchipa bătrânețea. La alte categorii de Urâți este individualizată identitatea etnică (țigan, turc, cazac, armean, evreu), precum și specificul unor profesiuni (doctor, negustor, felcer, pădurar) și, nu în ultimul timp, Moar-tea și Dracii. În opoziție cu grupul de Urâți apar Frumoșii, sub acest nume fiind identificate costumațiile ceremoniale de: Împărat, Ministru, General, Bunghier și Jandarm. Facem cuvenita preci-zare că Frumoșii reprezintă o apariție ceva mai târzie în cadrul obiceiurilor practicate la Anul Nou, multe dintre aceste costumații reprezen-tând un mod original de ironizare a autorităților din fostul Imperiu Austro Ungar, o modalitate de protest social ce a apărut în satele unde spiritul de revoltă era mai viu (Udești, Bosanci, Moara, Reuseni). Amintim că, alături de aceste personaje descrise mai sus, mai apar și altele cum ar fi: Irozii, Damele, Căpitanii, unele migrând din teatrul popular, precum și cele ce reflectă realitatea cotidiană și etapele cruciale din evoluția biologică a indivizilor (nașterea, nunta, moartea), în scopul sincronizării și ar-monizării lor cu marile ritmuri ale biocosmo-sului. Astăzi, prin nevoia de șlefuire estetică a for-mei (măștilor), dar și datorită tăvălugului vre-murilor apuse, s a ajuns la apariția unor inge-nioase soluții plastice, fără anularea mesajului tradițional al piesei, masca rămânând doar un mijloc de comunicare vizuală, divertismentală, a celor mai tainice resorturi ale ființei umane, dar, totuși, pierzându și mult din simbolistica originală.