Congresul General al Bucovinei a hotărât UNIREA

Camera Superioară a Par-lamentului de la Viena, reunită la 4 octombrie 1918, a ajuns la concluzia potrivit căreia popoarele monarhiei austro-ungare pot dobândi autono-mie. Urmare a acestei conclu-zii, intelectuali și patrioți din Cernăuți s-au întrunit la 12 octombrie 1918, din inițiativa profesorului Sextil Pușcariu, în casa directorului Spitalului de copii. La această întrunire au mai participat: Isidor Bo-dea (gazda), Dionisie Bejan, Max Hacman, Al. Procopo-vici, V. Marcu, Iacobovici-Bol-dișor, Gh. Șandru, Alex. Viten-cu ș.a. și au discutat despre autonomie și despre Unire. În afirmarea drepturilor naționa-le ale poporului român din Bucovina, un rol deosebit de important l-a avut și gazeta „Glasul Bucovinei”, care, în primul său număr din 22 oc-tombrie 1918, cuprindea articolul „Ce vrem”? Acest articol-program a fost semnat de 14 intelectuali bucovineni.

 

Au rămas mărturie cuvintele aces-tora care exprimau o stare de spirit a populației românești aflate sub dominație străină timp de 144 de ani: ”Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre româ-nești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin.” Reprezentanții partidelor politice, între care și intelec-tuali de marcă, au hotărât să convoace pentru 27 octom-brie, la Palatul Național din Piața Unirii, o adunare națio-nală care s-a declarat consti-tuantă și a ales Consiliul Na-țional Român format din 50 de persoane. Adunarea consti-tuantă a adoptat Moțiunea în care se prevedea unirea tutu-ror românilor într-un stat na-țional independent în urale și cântece: ”Trăiască România Mare” și ”Deșteaptă-te, româ-ne”. Preotul Dionisie Bejan, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, a rostit cu acest prilej cuvinte de autentică sem-nificație pentru acel moment: ”Acum slobozește, Doamne, pe robul tău, căci îmi văzură ochii mântuirea neamului”. Populația românească din Cernăuți a ieșit pe străzi, s-au înălțat steaguri tricolore, iar Iancu Flondor a cerut guver-nului Etzdorf predarea puterii către români și retragerea soldaților români din armata austriacă. Autoritățile străine au refuzat, și în Cernăuți au a-părut tulburări; ca urmare, patriotul român Iancu Flon-dor a chemat în ajutor armata română. Trupele române, conduse de generalul Iacob Zadik, au restabilit ordinea în orașul Cernăuți. În aceste îm-prejurări, Consiliul Național Român a convocat, pentru ziua de 28 noiembrie, Congresul General al Bucovinei în sala sinodală a Reședinței Mitropo-litane din Cernăuți. Au parti-cipat delegați aleși: 74 ai Con-siliului Național Român, 7 ai Consiliului German, 6 ai Con-siliului Polon, și 13 ruteni. Preotul Dionisie Bejan l-a pro-pus ca președinte al Congresu-lui pe Iancu Flondor. În acel cadru înălțător, Iancu Flondor a afirmat că Bucovina este parte organică a Moldovei, că a fost samavolnic smulsă din trupul acesteia și că românii bucovineni au îndurat multe și grele opresiuni din partea dominației străine. În Moțiu-nea Congresului era scrisă ho-tărârea: ”Drept aceea noi, Congresul General al Bucovi-nei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale hotărâm: UNIREA NECONDIȚIONATĂ ȘI PE VECIE A BUCOVINEI, ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUȘ, COLACIN ȘI NISTRU, CU RE-GATUL ROMÂNIEI”. Istori-cul Ion Nistor a motivat moțiunea, subliniind nevoia unității naționale pe baza unității de limbă, obârșie, datini și obiceiuri și de cultură româ-nească. Moțiunea a provocat, în sala Congresului, în orașul Cernăuți și apoi în toată Bucovina, un entuziasm pe care numai astfel de evenimente îl pot declanșa. La Congres au mai luat cuvântul: Pan Halip-pa – delegatul Basarabiei, ca-re a prefigurat apropiata Unire a tuturor românilor; I. Peli-van – din partea Consiliului Director al Basarabiei; Gheor-ghe Crișan – din partea Consiliului Național al Românilor din Transilvania. Delegația condusă de Iancu Flondor a plecat la Iași spre a înmâna regelui Ferdinand actul Unirii Bucovinei cu Româ-nia. Au urmat evenimentele specifice perioadei de tran-ziție dintre Unire și integrarea Bucovinei în sistemul politico-administrativ al României. În anul 1940, pe baza Tratatului Ribbentrop-Molotov, a venit ultimatumul sovietic prin care nordul Bucovinei a fost din nou smuls din trupul Țării. În anul 1997 a fost semnat, parafat și ratificat Tratatul politic de bază dintre România și Ucraina, prin care s-au cedat fără nici un temei istoric, juridic sau moral nordul Bucovinei, Ținutul Herța și sudul Basarabiei statului ucrainean. PETRU BEJINARIU Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina