Guvernul României, autoritățile locale, biserica, managerii centrelor de asistență socială pregătesc reintrarea persoanelor adulte cu handicap în comunitate. Filmele americane, dar, cu mai multă credibilitate, realitățile din țările europene sau de peste Ocean au arătat românilor că cei ce pe nedrept au fost numiți ani de zile ca fiind „nebuni” sunt oameni care, în majoritate, pot ajunge să-și gestioneze singuri traiul și averea, pot prelua controlul individual asupra vieții lor. Nu vorbim aici de persoanele cu handicapuri mintale grave, irecuperabile pentru societate, destine pierdute pentru ele însele și pentru propriile familii, care vor primi îngrijire medicală, în izolarea totală în care i-a aruncat boala, până la sfârșitul vieții lor. Este vorba de sutele, miile de bărbați și femei din România ce, cu ajutor din partea instituțiilor și semenilor, se pot bucura de viață, de educație, de dragostea familiilor și, de ce nu?, de stima comunității, nu numai de mila tuturor.
Strategia națională privind protecția, integrarea și incluziunea socială a persoa-nelor cu handicap, elaborată deja de Guver-nul României, și noile reglementări în dome-niu, încă în proiect, presupun parcurgerea u-nor etape ce au ca final de obiectiv anul 2016. Până atunci, românii vor trebui să învețe că persoanele cu handicap au drepturi egale cu cele fără certificate de boli mintale, că fac parte din viața comunității, că nu trebuie discriminate și marginalizate, și, mai ales, dacă doresc ca România să devină o țară cu adevărat europeană, să conștientizeze că o afecțiune psihică, ținută sub control, nu-l face pe om mai puțin demn ca pe altul. „Primul dintre prin-cipiile fundamentale ale strategiei face tri-mitere la respectarea drepturilor și demnității persoanelor cu handicap și își are originea în Declarația universală a drepturilor omului. Al doilea principiu stipulează necesitatea prevenirii și combaterii discriminării prin eliminarea prejudecăților, uitării, a ignoranței ca factori generatori ai barierelor de mediu, de atitudine, între persoanele cu handicap și comunitate”, a declarat Gheorghe Straton, directorul general al Direcției de Asistență So-cială și Protecția Copilului Suceava. Pentru ca acestea să nu fie doar intenții bune, statul, biserica și comunitățile locale trebuie să ofere sprijin, pentru că, în chestiune, nu este vorba doar de schimbarea unei mentalități, ci și de modificări importante de structură a serviciilor de asistență socială, de investiții și resurse financiare, materiale și de personal specializat. Strategia impune ca prim pas „spargerea”, restructurarea marilor centre de recuperare și reabilitare în unități mai mici, unde vor fi asistate, cu mai multă atenție, în funcție de afecțiuni și grade de handicap, până la 50 de persoane ce vor beneficia de o rețea de servicii primare și specializate. Pe termen lung, în paralel cu responsabilizarea familiilor, a comu-nității și creșterea gradului de integrare socială a bolnavilor, aceste centre mici s-ar putea des-ființa. Strategia Guvernului sună bine, european, civilizat și posibil de aplicat, chiar dacă a adus îngrijorare în rândul administratorilor centre-lor „mamut” din județul Suceava . Alternativa neascultării ar fi fost dramatică pentru persoa-nele cu handicap, pentru că presupune închi-derea actualelor centre, implicit trimiterea în grija familiilor a sute de oameni ce nu pot încă supraviețui în comunitate. Astfel, s-au născut planuri de restructurare, proiecte, într-un loc se mai caută, în altul se încearcă rezolvarea a diferite probleme mai grave. Modelul Sasca Mică – centru de servicii sociale Într-o statistică nefericită, Suceava apare ca unul din județele cu cel mai mare număr de persoane cu handicap. 23.000 de suceveni poartă acest statut, cu dreptul certificat de a solicita sprijinul legal din partea statului. Aproape 2800 suferă de handicap de gradul I, nu se pot descurca fără însoțitori, 1927 sunt copii ce primesc de la stat alocații duble, iar circa 3.500 sunt nevăzători. Majoritatea „bân-tuie” undeva, în izolare, la marginea societății, cu posibilități vagi, dacă nu imposibile, de a învăța sau munci, de a fi utili lor înșiși sau celor din jur. Cele mai grave și dramatice cazuri însă, suceveni cu handicapuri mintale, neuropsihice sau combinate, supraviețuiesc numai din grija statului în centrele de recuperare și reabilitare de la Sasca Mică, Costâna și Pojorâta. În urmă cu aproximativ 10 ani, orice vizitator la CRR Sasca venea acasă și se putea apuca de scris povești „horror”, bazându-se pe ce văzuse acolo, cum trăiau și erau îngrijite persoanele cu handicap din acest centru. Astăzi, unitatea de asistență socială seamănă cu un centru de recreere, o zonă limpede, gospodărită aproape perfect, ce se întinde pe 10 ha, cu grija a 383 de bolnavi. Cu excepția cazurilor ușor de bănuit, majoritatea trăiesc liberi, pentru că au parc, deschidere spre râul Moldova, centrală termică proprie, stație de epurare, șase ateliere în care bolnavii tricotează, fac croitorie, țes, repară papuci, împletesc nuiele, fac lumânări, uși, geamuri și mobilier, sculptează, pictează, amestecă plante medicinale, fac siropuri, tincturi, alifii pentru uz medical, dulcețuri etc. Când nu fac acestea, asistații de la Sasca fac agricultură și scot producție de pe 42 de hectare teren, cresc porci, vaci și păsări. Pare rai, dar nu este, pentru că în spatele acestor performanțe se ascunde boala. Este doar o mare gospodărie, administrată eficient de un bun manager. Handicapurile, mai toate fără leac, există și fiecare dintre cei 383 de oameni are în spate un program individual de îngrijire, recuperare, socializare și chiar de ieșire din centru. Pentru directorul Gheorghe Fron, „spargerea” centrului a fost o lovitură și, într-o primă fază, restructurarea se va face puțin diferit. Astfel, CRR de la Sasca Mică, „mamu-tul” ce a devenit un model de administrare recunoscut în România, a obținut deocamdată un statut special. Centrul nu se va disipa în alte locații, ci va rămâne în același perimetru din prezent ca centru de servicii sociale, pe mai multe compartimente. Bolnavii vor fi reparti-zați, separat, respectându-se numărul maxim prevăzut de norme, în două centre de recupe-rare și reabilitare, patru centre de același fel, dar afectate bolnavilor cu handicap sever, un centru de îngrijire și asistență și două locuințe protejate în care vor locui câte 8 persoane, ce se vor gospodări singure. La Sasca va exista ceea ce se numește în domeniu „casa de la mijlocul drumului” , locul în care vor sta per-soanele cel mai aproape de „ieșire”, de traiul în comunitate. „Modul unitar de funcționare a centrului ne-a permis să obținem acest statut special. Planul de restructurare propus de noi a încercat să se încadreze în normele legale și să urmărească, în continuare, nevoile bolna-vului de îngrijire, dar și de socializare. Îl vom aplica, deși rămân la ideea că actuala formă de organizare, cel puțin în ce privește Sasca Mică, este cel mai eficient. Integrarea în societate a persoanelor cu handicap s-a făcut și până acum; 83 de foști asistați ai centrului sunt acum în grija familiilor”, a afirmat Gheorghe Fron. Centrul de la Costâna se „rupe“ și o parte pleacă la Mitocu Dragomirnei La CRR Costâna, al doilea centru ca mărime din județul Suceava, și-au găsit loc 253 de persoane cu dizabilități, ce sunt cazate în trei pavilioane. Schizofrenici, oligofreni, melanco-lici, depresivi; majoritatea irecuperabili, au cam tot ce le trebuie. După ce manageriatul centrului a fost preluat de medicul Rodica Hlămagă, în pavilionul A și B s-au făcut modi-ficări, s-a schimbat mobilierul, s-au decorat camerele asortat, aproape elegant, curat, ae-risit. În pavilionul C este cu adevărat frumos; covoare persane, de anul trecut – mobilier nou, televizoare. Holul central, refăcut și el, înalt de peste 10 metri, cu tavanul din sticlă, lumi-nos, plin de flori, bănci pentru odihnă și dis-cuții este, de fapt, atracția bolnavilor care stau acolo ca în holul unui hotel. De relativ puține luni, în incinta centrului s-a construit și o capelă, iar terapia ocupațională funcționează și aici în câteva ateliere pentru asistați. Consiliul Județean Suceava a investit bani în CRR Costâna, iar aceasta se vede, dar strategia națională va trebui și aici aplicată. Primii pași spre integrarea în comunitate a persoanelor cu handicap, conform strategiei Guvernului, s-au făcut deja. 40 de oameni, cazuri sociale, fără certificate de handicapat, vor fi transferate la altă instituție medico-socială. Cu fonduri PHARE și contribuție de 10 % a CJ Suceava va lua naștere un alt centru de servicii alternative. Cu concursul și bunăvoința autorităților din Mitocu Dragomirnei se va construi pe o suprafață disponibilă, de 60 de ari, o locuință protejată în care vor locui 10 persoane. Alte 37 vor primi asistență într-un nou centru de recuperare și reabilitare, iar în cele 3 pavilioane existente la Costâna vor rămâne în grija unui centru de îngrijire și asistență, în funcție de dizabilități, câte 34, 39 și, respectiv, 42 de per-soane. Urmează ca alți 50 de bolnavi să fie asistați într-un alt centru, în afara perimetrului actual, centru pentru care se caută o locație pentru a putea fi construit. 69 de bătrâni de la Pojorâta au rămas fără locuință Planul de restructurare pentru Centrul de asistență și îngrijire de la Pojorâta există, dar încă nu sunt bani pentru punerea lui în aplicare. „La noi nu mai este vorba de un număr prea mare de asistați, ci pur și simplu de faptul că cei 63 de bătrâni nu au practic locuință”, a lă-murit directoarea Ruxandra Gorodea. Pavilio-nul de la stradă, a fost revendicat de proprietar și adjudecat prin hotărâre judecătorească și, încă de acum 3 ani, de când s-a născut litigiul, administrația căminului caută soluții pentru construirea a încă unui corp de clădire. Există un studiu, există un proiect, există idei și multe planuri de viitor, dar nu sunt bani, adică necesarul de 350.000 de euro estimat drept cheltuieli pentru noua construcție. Jumătate ar putea veni din Germania, de la un loial și vechi susținător financiar al Căminului de bătrâni de la Pojorâta, ce s-a arătat dispus să pună la dispoziție până la jumătate din suma necesară. Despre restul… încă nimic. Greu de imaginat, în aceste condiții, cum se va face, dacă mai apucă, intrarea în Europa a celor 69 de bătrâni a căror medie de vârstă este de 70 de ani, majoritatea suferind nu numai de… bătrânețe, ci și de handicapuri ușoare. Nădejdea lor va fi, probabil, tot la autoritățile locale. Administrația locală și biserica, partenere la noile centre sociale Președintele Consiliului Județean Suceava, dl Gavril Mârza, vede aplicarea cu succes a strategiei guvernamentale numai cu implicarea totală a autorităților locale și a parohiilor. „S-au purtat discuții cu primarii și reprezentanții bisericii pentru construirea de centre sociale la nivelul fiecărei localități unde situația o cere. Numai așa se va realiza descentralizarea centrelor mari, unde sute de oameni trăiesc departe de mediul social, departe de mediul pe care l-au cunoscut înainte de a se îmbolnăvi. Persoanele cu handicap sunt tot ale comunității și în mijlocul ei trebuie să se întoarcă”, crede domnia sa. Președintele Mîrza a afirmat că se are în vedere realizarea unui parteneriat cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, ÎPS Pimen anunțându-și deja disponibilitatea ca parohiile să participe la gestionarea și coordonarea activității în noile centre. „Pentru a putea ajuta însă, ÎPS Pimen roagă urgentarea procedurilor pentru punerea în posesie a Bisericii din Bucovina cu cele 192.000 de hectare de pădure garantată de lege”, a afirmat președintele CJ Suceava.
Comentarii