„Ministerul Culturii și Cultelor nu există ca să facă lansări de carte și spectacole folclorice“

Interviu cu dl AUREL BUZINCU, directorul executiv al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Suceava – Cum își justifică titulatura instituția județeană al cărei director executiv sunteți? Cum se implică ea în fenomenul cultural al județului? – Instituția este un serviciu public deconcentrat al Ministerului Culturii și Cultelor; asta înseamnă că ea reprezintă MCC în județ. În același timp, ea este subordonată instituției prefectului, iar, cum prefectul supraveghează respectarea legalității, prin noi, prefectul supraveghează respectarea legilor în domeniul culturii. Instituția tinde să devină un organism care se ocupă de supravegherea respectării legilor privitoare la patrimoniul cultural în cel mai larg înțeles. De asemenea, ea acordă asistență de specialitate acolo unde e nevoie de aceasta, întocmește și ține la zi baze de date privitoare la patrimoniul cultural și la viața culturală. Intermediază în domeniul relațiilor culturale de toate felurile, mai ales cele internaționale.

 

– După cele spuse de dumneavoastră, participarea MCC este ca și inexistentă în acțiunile culturale din județ. Festivalurile de poezie, lansările de carte, expozițiile de artă plastică se vor bucura numai de sprijinul material al sponsorilor și de prezența fizică a unui reprezentant al respectivei instituții… – MCC nu dispare din viața culturală, ci își schimbă modul de lucru în conformitate cu practicile europene. Fondurile pentru viața culturală, atâtea câte există, s-au externalizat și sunt administrate de comitete și jurii de proiecte culturale din afara MCC. Asta înseamnă un plus de obiectivitate în disiparea în teritoriu a banilor culturali. Orice operator cultural privat sau de stat are șansa să obțină bani de la MCC, dacă înaintează un proiect convingător. Este foarte firesc ca lucrurile să evolu-eze în sensul acesta, întrucât, în instituția pe care o conduc, lucrează funcționari publici, iar viața culturală o fac oamenii de cultură; și funcționarii pot fi oameni de cultură, dar lucrul acesta nu e obligatoriu, ei sunt plătiți ca să fie funcțio-nari și au atribuții și competențe de funcționari publici. MCC nu există ca să facă lan-sări de carte și spectacole folclorice. El elaborează politici culturale și administrează banii publici destinați culturii. Lumea trebuie să știe un lucru care se spune de mulți ani și este stipulat în legislație: viața culturală locală este, ca și întreținerea drumurilor și a podurilor, o necesitate locală pe care, ca atare, trebuie să și-o asume administrațiile locale. Acesta este cursul firesc al lucrurilor, iar la Suceava, de un an de zile, există o experiență probabil unică în țară: mai întâi administrațiile locale urbane, mai pe urmă și unele primării, cultural, au intrat într-un veritabil concurs al serbărilor culturale; asta trebuie să se întâmple. MCC finanțează marile proiecte, de importanță națională și internațională, care sunt relevante pentru politica culturală națională. Conservarea patrimoniului, protejarea patrimoniului cultural este o chestiune națională în domeniul culturii. În rest, trăim într-un județ norocos, pentru că avem o rețea de instituții de invidiat, iar despre administrațiile publice nu se poate spune că au ignorat-o, chiar dacă uneori se putea face mai mult. – Se cunoaște că la Fălti-ceni trăiește patriarhul artelor plastice românești, Ion Irimescu. Muzeul este de doi ani închis, întrucât nu există fon-duri suficiente pentru repara-ție și renovare. Știe MCC de acest fapt? – Știe, s-au dat bani, dar nu destui, pentru că banii sunt întotdeauna puțini. Există atâta respect pentru Maestru și pentru muzeul de la Fălti-ceni, încât sunt convins că, în perioada imediat următoare, el va fi printre prioritățile MCC. Instituția noastră este o verigă pe traseul banilor pen-tru reparații și restaurări. Și acești bani, cum e firesc, se pot obține pe baza unor pro-iecte bine întocmite. – O seamă de oameni de artă și cultură sunt muritori de foame. Nu au nici un mijloc de existență, în afară de o pensie amărâtă sau nici ace-ea. Ce faceți pentru acești oameni? – Foarte simplu, nu am răspuns la această întrebare. Se vede că trăim într-o lume care nu e aptă să își ducă în spate toate darurile. Serbările publice cu danii și pomeni pentru artiști nu sunt însă nici într-un caz o soluție. Interviu realizat de MIHAI VICOL