Din dosul târlei

> Așa cum, din când în când, ne e drag să revedem filmul cutare ori să ascultăm muzichia preferată inimilor noastre la restriște & jale ori la veselie, tot astfel, periodic (de fapt, o și facem mulți dintre noi) e bine să nu dăm uitării ideile pe care le iubim, oamenii dragi, peisajele care ne procură mângâiere, cărțile care ne desfată pe la suflețel… Cum ar fi, mai totdeauna, scripturile lui Paler, de pildă. În textul de consum (totuși) intitulat Paradoxul vremurilor noastre, găsește fiștecare din noi, la vremuri de cumpănă au ba, vreun reazem mângâios, vă mai amintiți?! Iar repetitio est mater (et pater)…, cum se știe: Avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici, autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin; cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp; avem mai multă medicină, dar mai puțină sănătate… Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puțin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiți, citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor și ne rugăm prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des… Cine are urechiușe de…

 

> Iar mie nu-ș’de ce, da’, la fel de mult, mi-e drag și ălalt clasique… Gigi Beeecali, filosofărind din dosu’ stânii: Nici nu știți ce trăiri interioare și ce sensibilitate am înlăuntrul meu. Dacă m-aș putea exprima, aș vorbi mai bine decât Pleșu și Liiceanu. De-acord, vericule! Numa’ c-ar trebui să cuvântezi matale (doar) în perimetrul târlei… > Pe 21 curent, la Observatorul Astronomic din Suceava – concert Grigore Leșe. Așa ceva chiar că nu e de pierdut… > Și tot pe la sfârșitul săptămânii – balurile bobocilor (de fapt, boboacelor) de la “Ștefan” & “Petru”. Haz mare și pe-acilea… > Nu e feblețea mea și nici c-aș da pe dinafară de admirație față de Statele Unite, dar îmi plăcu la nebunie formula în care acestea se regăsesc f. b.: toată istoria (& geografia) yankee poate fi rezumată cu ajutorul a doi Amstrong: Louis – jazzmanul și Neil – primul hombre pe lună. Intelighenție & laconism: perfecte! > De ce face omu’ cancer? Un posibil răspuns îl poți afla la pag. 77, în cartea Calea legii divine…, Ed. Ram 2002: Mulți stau ore întregi pironiți în fața televizorului. Americanul de rând petrece în fața televizorului în medie cam cinci ore pe zi… Și nimeni nu realizează că tubul unui televizor este o sursă de radiație luminoasă. Televizorul este un aparat care emite unde luminoase și oamenii privesc direct spre sursa acestor unde. În mod normal, nimeni nu privește direct la soare; fiecare privește obiectele luminate de soare; copacii, florile, oamenii. Pentru a vedea un tablou aflat pe perete, nu trebuie să privești direct spre filamentul becului electric… A privi direct spre o sursă de lumină este foarte dăunător pentru structura firavă a ochilor. A privi la televizor înseamnă a privi direct spre o sursă de lumină foarte puternică. Televizorul dă naștere multor boli și medicii bănuiesc că una dintre cele mai periculoase, cancerul, este creată tot de radiația tubului cinescopic. În curând se vor descoperi noi boli, mai grave și mai periculoase, deoarece noua generație va ajunge să stea în fața televizorului chiar mai mult de șase ore pe zi… Și, șii… măria sa el ordenador, calculatorul, unde să mai încapă!? Cu new-beteșugurile și boleșnițele sale… (D.B., vădit malad și el, din similare pricini)