Am întâlnit țigani… nefericiți

Niște „ai nimărui”

Drăgoiești, marți, 27 Răpciune curent. Printre cele 42 familii de profil (și de pe deal…). În comunitate, la margine de cătun (în sus, spre Corlata), două-trei sute suflete de țigani… își fac, vai de mama și de tata cui îi are, veacu’, în niște colibe. Lumină – NU, apă – NU! Cineva a făcut pe-acilea o fântână… care nu dă apă, iar lumina lui Ilici e treabă de… poveste, lux boieresc. Singurul palier unde le mere bine e… puericultura! Inconștien-tă, în bună măsură (și făr’ de măsură), da’, cumva, prilej să mai scoți (de la stat), să mai faci un ban. Bărbatul mei îi rău și-i trebi, îi trebi multă… – ni se confesează o focoasă pirandă. Mă scuzați, eu nu-s bună cu capu. Și fac copii, fac mulți, acuma iară îs gravidă… Da’ Irina Butumanu din Valea Sacă ar avea vreo 20 de copii (“doi îs morți”), că ea are vreo 60 de ani. O Argentina (fii atent la nume, la prenumele de telenovelă!) are 9 copchii. Georgeta lu’ Sultan are 46 de ani și are 6 coconi. Și Zenovia Buzilă are, la 52 de ani, 7. Minodora Cantaragiu are 11. Și tot așa, mai la vale și mai la deal… Vorbește și se jeluiește Georgeta: Am și eu un băiat și n-are lumină trasă, stă acolo cu lumânarea… Eu umblu de 4 ani ca să-mi deie olecuță de loc de casă, ca să fac o casă la un băiet. Îs femeie necăjită, am strâns bani-ștoc ca să-i fac casa, da’ i-am cheltuit, c-am luat și eu un purceluș, că vini iarna și n-am ce mânca… Ne-a făcut primăria o fântână, a sapat-o de 30 de m, și n-avem o gură de apă, ducem apă cu butoaiele de cine-știe unde, din sat de la gospodari, când vrea ni lasă, când nu vrea… O ars la omu’ ăsta o casă, o trebuit să fugim cu butoaiele nu știu unde…
 

Noi, țiganii, n-avem lege deloc, deloc… Suntem în mijlocul țiganilor de la Drăgoiești, 20-30 de puradei țipuresc și se smucesc pre lângă noi. Bărbătușii, ăi mai mulți și mai mari, îs plecați, care-ncotro. Care cu coșărcile făcute ori cu vreun măturoi, care duși, hăăt departe, pe la munte, la strâns de afine, să mai facă, să mai aducă vreun ban. Georgeta vorbește mai departe: Știți ce fac? Eu fac o cerere și mă duc la Suceava, la Partida Romilor, poate c-aicia ne-o face dreptate, noi țiganii n-avem lege deloc, deloc… Intră “la aparate” Zenovia (ce frumos, cu numele ăsta, e romanul de dragoste al suprarealistului Gellu Naum!), 52 de ani: Eu am un băiat orb în casă. E orb și-i mort de foame… Merem la Sfat și ni se spune “Da, da, da” și “Vin, vin ,vin!”. Și cu-atâta rămânem. Ca să vie să ne facă o stabilitate și nouă, că suntem oameni năcăjiți aicia, nu vine nimeni să ne-ajute, că-i un om beteag, că nu poate sau nu are, că-s bolnavă de zece ani… La doctor nu te poți duce fără bani, te dă afară… Dacă ai bani, ai viață… Cu zor, pe-alături, o femeie mai bătrâioară cere cuvântul: Îs bolnavă, îs venită din spital de-o săptămână; fără bani nu poți nimic în spital. O pastilă nu-ți dă nimeni fără bani; dacă ai bani, ai viață, dacă nu ai bani… Am fost operată, tot operată, de patru ani de zile, m-am dus la spital, la Suceava, și n-o vrut să mă interneze, doctoru a spus: “Ai vreo doi bani la tine?!”. I-am zis: “Am vo’ doi bani, dar ca să dau la doctori bani mulți nu am”. “Ap-atunci, vino peste o săptămână ca să-ți facem o ecograf”. Da’ mi l-o mai făcut?! Bolnavă, am apă la pălămâi, cu ficatu, cu fierea, da’ nu-ți dă nimeni un tratament, dacă nu ai bani nu-ți dă tratament, po’ să mori în sala ceea acolo, nu-ți dă nime’… Pensie nu am, nimic, alocație nu am, trăiesc din ajutor social, ș-acela, iei mâncare… n-am nimica cu ce trăi, face moșneagu’ o coșarcă, mere, o vinde și trăiesc: aduce o barabulă, o mămăligă de făină și trăiesc și eu. Banii la Social îi trage, am doi copilași; am una, saraca, are 20 de ani, handicapată de-un picior, nu poate mere… Dumnezeu dacă-mi dă sanatate. El ne dă viață, El ne dă putere, ne dă ce știe El…, dacă ne-ajuți – face către mine, d.b. – a lucra Dumnezeu la inima ‘mnetale, la inima care-o fi… Hmm, faină trebușoară! Mă văzui și sorcovit frumușel. Împresurat de-a binelea și…. Trag de mine pentru un ban de-o pâine: Murim de foame! Trag de mine… să le pun lumină! Trag de mine, mă rog… atât cât am mai rămas. N-avem ce pune în gură! N-avem… Le spui, în varii reprize, că, iertare, nu prea îs nici însumi îndrituit. Fac ce pot. Scriu. Cine are urechi de auzit… Hai să mai ascultăm (e o virtute și asta) aceste biete viețuitoare din valea, pardon, din dealul plângerii ot Drăgoiești. Am băiat mare, sare de colo o altă balaoacheșă, are 27 de ani, vrea să se căsătorească și el, cu mine-n casă nu poate să steie, căsuța-i mică, îi mică, de-abia încăpem noi aicia care suntem, ar vrea să-și facă și el un viitor, până nu-i fac căsuța lui… Am fost vânduți!, țipureșete grăbit o alta, ciocolatie și ea, de mai colo. Am fost vânduți… N-o făcut nimeni nimica pentru noi… Discret, se apropie de mine, c-un copchil care-o trage de poale, o chivuță, nevasta unuia poreclit Bacău. Am băiatul ăsta, tre’ să-l operez a doua oară, uitați-vă aici (și-mi arată… putza și… boașele oribil gonflate ale unui țânc de vreo 10-12 ani), nu am cu ce, îs năcăjită… N-am din ce trăi, tăticulee… Irina (ce prenume frumos!) Bacău (numele din bolentin): Îs amărâtă, năcăjâtă, patru copii acasă, nu pot să mă duc nicăria să lucrez, n-avem nimica, suntem necăjiți, mergem cu pomana pe la oameni să ne deie o bucată de pâine, lumină-n casă n-avem (numa’ stâlpul mă costă vo 12 milioane); cu capatatu’, lumea ne-mpinge, ne mai ocărăște, ne fugărește. Niște barabule ne mai dau oamenii când mergem la ei la lucru, ne dă 50 de mii de lei ziua… Ilisei Zlotari are 24 de ani. Și nici o nădejde (de bază, între virtuțile creștine): N-am din ce trăi, tăticule, pică casa pe mine, n-am nici unde să mă duc, să dau la oameni în cap nu-i bine, îi rău de mine; nu am cu ce trăi, n-am ce să mănânc… Mă bag și eu în vorbă. Întreb: Ce-ar trebui făcut? Cum să-ndreptăm câte ceva?! La urma-urmei, Dumnezeu dă, nu bagă și-n paporniță! Jelui-m-aș… Gigi, un băiet mai deștept și mai spălățel. Am un copil, nevasta-i însărcinată, n-are nici un ban, n-are nimica, n-are de unde câștiga, n-are nici un venit de nicăria. Înainte de alegeri veneau toți pe-aici, îi prindea pe țigani, îi pupa: “O să facem, o să dregem”… Unde-s mașinile de spălat, am întrebat-o pe primăreasă (fostă)?Unde-s televizoarele color, unde-s hainele? Unde sunt mâncarea, uleiul, zahărul care s-a dat, unde sunt alea? …La noi o venit și ne-o dat câte doi euro, ca să scoată ochii! Ș-o sticlă de ulei. Atâta! Al’ceva nimic… George (a lu’ Flocea) e din clanul țiganilor mai blonzii. Tare-n clanță și el: Vreau și eu să fiu în rând cu lumea, să-mi deie banii, banii mei, că-s muritor de foame… N-am voie să muncesc, am asmă, mai multe boli, ce trebuie să-mi ieie mie banii pe 6 luni de zile, la Sfat… În ograda ponosită, un băietan trebăluiește la coșărci. Pentru două barabule, faci o coșarcă, să mânânci azi, mâne… Țiganul ăl mai spălățel lovește din nou, ca un om bătrân. Are 28 de ani. Treaba este că tre’ să muncesc azi ca să am ce să mănânc mâine, asta este problema la noi. Că n-avem nici o soluție, n-avem venituri de nicăieri. N-am nici o meserie. Eu am un copil și trăiesc cu ziua pe la oameni. N-am cal, n-am faeton. În pădure, pentru niște craci uscați, feșterul te lasă, altul nu. Fac și eu niște măturoaie să am de-o bucată de pâine. Dac-ar fi cum e-n alte părți! S-o dat, s-o făcut, putea să treacă și pe la noi. “Ai meserie? Ai ceva? Fă, drege, vino-ncoace, ia de lucrează acolo…”, că se poate, dle, face, se poate, și sunt conștient că se poate face, dar nu-i cine să ne tragă. De la părinții noștri, dacă n-am învățat nimica, de unde să luăm? Ce să-nvăț eu? Eu vreau să fac în așa fel să pot să-mi bag și eu lumina și dacă pot să intervin cu cineva să pot să m-ajute și pe mine, prin rate, să pot să plătesc, trăim cu lumânări de la părintele… Mi se face de… pauză! Ne-am săturat (ni s-a aplecat) de sărăcia lucie ce mustește la tot pasul, de FOAMETEA cruntă pe care o citești, neputincios, pe fețele livide, galbene (culoarea ce-i place lu’ popa). Îs îmbiat să trec pragul unui bordei mai acătării. Televizor, curățenie, porc de 135 (unasutătrezeciși-cinci) kile, cal, mânz și faeton, bărbatul la treabă, copii harnici pe-acasă (păcat că pe unul îl scot din minți durerile de dinți). Altă gâscă-n altă traistă! Se poate! Carevasăzică… Ambiție, hărnicie mai de Doamne-ajută, hai la treabă! – De ce umblați?, sare la mine o gașperiță cu ochi măroi, frumoși de tot. Ca și ai copiilor săi din preajmă. – Să văz și să simt cum o mai duc prietenii noștri, cu unii mă jucam în copilărie! – Veniți și la mine. Veața mea e cu patru copii năcăjiți. Lumină n-am, stau pe-ntuneric cu lampă, cu motorină, mai punem sare acolo-n lampă, copiii se umple tăt di fum în nas… – Învață, scriu, citesc?! – Trei la școală; aceea mai mare, de 15 ani, nu merge la școală deloc, mai mere și ea cu ziua și restul cu ce ne descurcăm și noi. Bureți nu sunt, cu măturoaie ne descurcăm, cu coșărci, mă duc cu ziua la lucru și-mi țin patru copii… – Lemne?! Vine iarna… – Lemne, cu săniuța, găteje de prin pădure, de pe jos… – Da’ văz c-arăți bine! Grăsuță, oacheșă, frumoasă! – Grăsuță sunt! Mai sunt și bolnavă. Am fost la Prislop, am fost la afine, amu nu pot să mă duc. Mă simt bolnavă… – Văd că ai copii frumoși și sănătoși… – Mulțumesc lui Dumnezeu ! Așa cum i-a dat El îs buni. Mai învață, mai nu-nvață, o rămas repetenți… Îi trimit la școală și când am să le pot să le spăl o haină, mere curați, cân’ n-o să pot, nu-i trimăt… F O A M E A ! Ăsta-i cuvântul: FOAMEA! La modul cel crunt! Acolo șezum și plânsem, la voroavă de ne strânsem. Cu țiganii, printre țiganii Drăgoieștilor. Am fost, am văzut. Niște înfrânți, niște Ai nimărui! Ne-am făcut bezele la despărțiciune, ne-am salutat voios și zgomotos. În urmă lăsând un iz violent de: 1. FOAMETE la greu ! 2. Sărăcie (ca Nicoleta aia… Lucie) 3. Primitivism gregar 4. Viețuitoare ale nimărui 5. Răstriște & jale 6. În fine, tooot FOAMETE! Ca la-nceput. Ca-n cuprins și-n încheiere. Pă scurt & pă luuung, adicătelea: VEATZĂ, ăăă, de FECALE! Păkat ! Că cine știe dacă Cel de Sus ne mai dă alta…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: